Nu am curaj sa imi recuperez lucrurile!

Cine im da niste sfaturi ?De cand eram mica si pana acum(38ani),am o teama de a cere celor ce imi imprumuta lucrurile,sa mi le restituie.Exemple:verisoara mea mi-a luat o umbrela(preferata mea) si de trei luni "uita" sa mi-o aduca/sau un coleg mi-a imprumutat un pix(culmea,cel mai bun) si o saptamana a uitat del el.Cand intr-un final mi-am luat inima in diti si i l-am cerut,gandinu-ma ca va zice ca-s exagerata ca am tinut minte un amanunt atat de mic,mi-a spus fara prea multe pareri de rau ca nu il mai are .A :x stea sunt doar doua exemple minore.Toata viata asa am patit,chiar si cu lucruri importante,din cauza carora mi-am pierdut somnul noaptea.Unde gresesc,daca gresesc???

Tu nu gresesti niciunde , dar nu cred ca este teama ci prea mult bunsimt

Spune simplu cand imprumuti ceva ,sub forma de gluma spui : ,,scrie a se returna pe el "

io nu prea te inteleg ....ti-e teama ca te-ar manca cineva sau cum?

ai putea sa nu mai imprumuti nimanui lucrurile tale, asa-i cel mai sanatos, iar cand o faci, ia ezemplu de la mine: te duci frumos, te postezi in fata subiectului imprumutator si uitator de restituire, daca e la birou, te asezi cu fundu pe birou si zici "i want my things BACK!!!! RIGHT NOOOOOOOOOOOOW!" prima oara o faci calm, chiar zambind serafic, asa...... :x

p-orma te exprimi umpic mai....elocvent si faza finala e sa-ti iei singura ce-ti apartine.

io am procedat asa exact cand imprumutatoru era in toiul folosintei si am observat ca nimeni nu mai...uita.....

NIMENEAAAAAAAAAAA

Am inceput sa consider ca face parte din natura umana faptul de a nu restitui lucrurile imprumutate

Cred ca toti ne luam tzepe de genul asta, iar eu am hotarat sa nu mai imprumut nimic... tot ce dau, dau cadou.

Daca nu am sansa sa refuz un imprumut (pentru ca as crea o situatie penibila) consider din prima ca obiectul imprumutat nu mai e al meu (in felul asta nu mai sufar).

singer a scris:

Unde gresesc,daca gresesc???

Tinzi sa crezi ca toti sunt corecti pentru ca tu esti un om corect sau pentru ca asta e educatia pe care ai primit-o (eventual sa crezi ca altii sunt mai buni decat tine). Trebuie sa accepti ideea ca majoritatea oamenilor pot fi incorecti daca li se ofera sansa.

Daca tii mult la un obiect spune direct ca nu il poti imprumuta pentru ca inseamna enorm pentru tine si ofera altceva in loc. Nu iti lasa punctele vulnerabile descoperite sperand ca nimeni nu o sa loveasca acolo din bun simt.

Numai bine iti doresc!

azalee a scris:

Tu nu gresesti niciunde , dar nu cred ca este teama ci prea mult bunsimt

Spune simplu cand imprumuti ceva ,sub forma de gluma spui : ,,scrie a se returna pe el "

Mi-e teama ca prin astfel de glume sa nu dau impresia ca sunt disperata.

Dida_James a scris:

io nu prea te inteleg ....ti-e teama ca te-ar manca cineva sau cum?

ai putea sa nu mai imprumuti nimanui lucrurile tale, asa-i cel mai sanatos, iar cand o faci, ia ezemplu de la mine: te duci frumos, te postezi in fata subiectului imprumutator si uitator de restituire, daca e la birou, te asezi cu fundu pe birou si zici "i want my things BACK!!!! RIGHT NOOOOOOOOOOOOW!" prima oara o faci calm, chiar zambind serafic, asa...... :x

p-orma te exprimi umpic mai....elocvent si faza finala e sa-ti iei singura ce-ti apartine.

io am procedat asa exact cand imprumutatoru era in toiul folosintei si am observat ca nimeni nu mai...uita.....

NIMENEAAAAAAAAAAA

Cred ca asa e cel mai sanatos,insa iti trebuie un pic de siguranta de sine.

Roxana5 a scris:

Am inceput sa consider ca face parte din natura umana faptul de a nu restitui lucrurile imprumutate :)

Cred ca toti ne luam tzepe de genul asta, iar eu am hotarat sa nu mai imprumut nimic... tot ce dau, dau cadou.

Daca nu am sansa sa refuz un imprumut (pentru ca as crea o situatie penibila) consider din prima ca obiectul imprumutat nu mai e al meu (in felul asta nu mai sufar).

Dar nu vreau sa ma resemnez asa repede! 8)

singer a scris:

Mi-e teama ca prin astfel de glume sa nu dau impresia ca sunt disperata.

Cred ca asa e cel mai sanatos,insa iti trebuie un pic de siguranta de sine.

Dar nu vreau sa ma resemnez asa repede! :x

Atunci invata sa spui "Nu", "Nu am".

Roxana5 a scris:

Am inceput sa consider ca face parte din natura umana faptul de a nu restitui lucrurile imprumutate :x

Cred ca toti ne luam tzepe de genul asta, iar eu am hotarat sa nu mai imprumut nimic... tot ce dau, dau cadou.

Daca nu am sansa sa refuz un imprumut (pentru ca as crea o situatie penibila) consider din prima ca obiectul imprumutat nu mai e al meu (in felul asta nu mai sufar).

Idem. Asta daca e vorba de o persoana despre care stiu ca e posibil sa nu restituie acel lucru. Daca e vorba de o persoana foarte apropiata, nici nu-mi fac asemenea griji, pentru ca stiu ca mi-l va inapoia cand imi trebuie, deci nu-l cer inapoi decat daca am neaparata nevoie, si mereu imi e inapoiat. Asta pentru ca intre prieteni apropiati (la general) unele lucruri pot fi usor trecute la comun si le foloseste fiecare cand are nevoie.

flori de camp a scris:

Atunci invata sa spui "Nu", "Nu am".

Asta imi aduce aminte de un episod foarte haios cu mama si o femeie de o moralitate cel putin dubioasa (o bagase pe mama in datorii din pura nesimtire, si altele). Mama, fiind o fire destul de generoasa, era o tinta perfecta . Intr-o zi, tipa a venit pe neasteptate la noi acasa si a zis "Pot sa dau si eu un telefon de la tine?", la care mama a zis "N-am". Bine, eu n-as face asta, mi se pare extrem de nepoliticos. Nu stiu toate detaliile relatiei lor dar dintr-un asemenea gest trebuie ca maica-mea ajunsese la saturatie. Mi s-a parut amuzant pe moment, pentru ca tipa era intr-adevar o profitoare.

Zero.Taiat.In.Patru a scris:

Asta imi aduce aminte de un episod foarte haios cu mama si o femeie de o moralitate cel putin dubioasa (o bagase pe mama in datorii din pura nesimtire, si altele). Mama, fiind o fire destul de generoasa, era o tinta perfecta . Intr-o zi, tipa a venit pe neasteptate la noi acasa si a zis "Pot sa dau si eu un telefon de la tine?", la care mama a zis "N-am". Bine, eu n-as face asta, mi se pare extrem de nepoliticos. Nu stiu toate detaliile relatiei lor dar dintr-un asemenea gest trebuie ca maica-mea ajunsese la saturatie. Mi s-a parut amuzant pe moment, pentru ca tipa era intr-adevar o profitoare.

Politicos sau nu, e mai sanatos. Daca zicea "Da" si tipa ar fi profitat si ar fi stat 1 ora la telefon? Si mamei tale i-ar fi fost jena sa o intrerupa? Cine ar fi suportat factura de telefon?

Ce ganduri iti vin in minte cand trebuie sa ceri acel lucru inapoi? Iti vine ceva in minte, ai anumite sentimente?

asta nu efobie, e doar o mare timiditate - da cu pumnul in masa si zi-le raspicat ca-ti trebuie lucrurile tale inapoi

daca ei sunt nesimtiti sa "uite" sa ti le dea, fii si tu tupeista!