vreau sa divortez

fulgdenea a scris:

adica ti-a adus la cunostinta ca si daca divortezi de ea, tot pastreaza copilul, care-i problema?

adica daca era insarcinata de 2 luni ai fi obligat-o sa faca avort ca tu nu-ti doresti copilul?

Tocmai ca e o problema cand esti pus in fata faptului implinit.

Daca responsabilitatea este a ambilor, decizia trebuia luat de comun acord, in caz contrat se interpeteaza ca ai fost luat de fraier, si asta distruge increderea si intelegerea, in special cad se stie ca persoana e plina de orgoliu.

fulgdenea a scris:

gresim, fiecare greseste dar cred ca tu daca ar fi sa ne spui ce greseli ai facut in casnicie, nu ai putea sa gasesti concret vreuna, s-o numesti. pt ca esti orbit doar de ale ei

Tu ai facut mereu tot posibilul sa fie bine, ea a fost cea care a dat cu piciorul la toate, corect?

Probabil el din frustrare a tratat-o cu dispret si a provocat depresia de care spune.

Cred ca relatia s-a deteriorat progresiv si ei au amplificat-o cu ambitile lor.

te-ai descărcat?

mai contează ce a provocat repulsia sau depresia sau ce-o mai fi pe acolo? boala lungă moarte sigură. ei i s-a luat de tine, tu eşti sătul de ea, de ce să vă mai jertfiţi pe altaru' "căzniciei", pentru copil? o atmosferă tensionată

Moftangiu a scris:

, decizia trebuia luat de comun acord,

Cred ca relatia s-a deteriorat progresiv si ei au amplificat-o cu ambitile lor.

trebuia

dar cati copii se concep cand hotarasc si cand vor parintii?

adica daca nu se protejeaza de ex. si sunt casatoriti, trebuie sa discute explicit ca poate aparea un copil, nu e lesne de inteles? nu stiu cum a fost situatia la ei dar n-am fost de acord cum a pus el porblema: "nu se mai putea face nimic" adica da de inteles ca ar fi obligat-o sa avorteze daca era in termen pt ca el n-are chef de un copil.

si ma intreb oare chiar l-a anuntat dupa nush cate luni? in lunile precedente nu i-a zis ca se simte rau, ca n-a avut ciclu? ca nu stie ce are, a tacut chitic, chiar asa secretoasa sa fi fost nevasta-sa???

Nu merge casnicia, o desfaci, de acord.

dar nu-l lasi pe celalalt in depresie, apatic, anxios, exact atunci cand are mai mare nevoie de tine, il lasi balta si-ti refaci viata! parteneri la bine si la greu, ajuta-l sa-si revina, pe urma vezi-ti de drum. Zic eu.

si intotdeauna se poate face mai mult decat credem noi ca se poate, asta e valabil in orice domeniu al vietii noastre, nu exista sa nu se poate face mai mult si mai bine.

numai vointa sa existe

dar cred ca Leu a luat hotararea deja, acum doar isi cauta justificarea, asa isi linisteste constiinta.

mno

chiar m-a ofticat faza cu " nu se mai putea face nimic" cu copilu'

in plus, sunt femei care au ciclu si la inceputul sarcinii sau raman insarcinate chiar daca iau anticonceptionale corect. si nu sunt chiar exceptii cum ati crede

Ar fi interesant sa va duceti la un terapeut specializat in medieri de divorturi. Cand zic medieri, nu inseamna neaparat sa va faca sa va impacati ci sa "deal with it" ca sa treceti peste absolut toate problemele pe care le aveti, sa discutati despre ele pe rand si sa le dati la o parte. Daca va despartiti acum si fiecare apuca pe drumul lui, ramaneti cu codite nerozolvate si nu o sa fiti capabili de relatii normale in continuare. Trebuie curatat trecutul si intelese greselile, fara dramatizari, emotii si istericale, urlete sau reprosuri, pur si simplu sa intelegeti unde si de ce a fost fiecare afectat de tembelismul celuilalt si care au fost consecintele pe termen lung. Asta e tot.

Altfel ajungi sa-ti continui viata cu un gust amar si cu preconceptii despre viitoarele partenere, ba ca sunt toate materialiste (cum zic cei care au luat teapa o data), ba ca sunt toate curve (cum o zic cei inselati), ba ca nu au chef sa stea zilnic sa faca tocana (cum nu le-a facut lor ultima nevasta), ba ca daca au picioarele lungi si suple atunci au si IQ-ul mic, ba ca daca nu vor sa faca sex salbatic precum ai vrea tu atunci sigur sunt frigide, ba ca nici una nu stie ce vrea niciodata (fiindca ai dat numai de nebune) etc.

este foarte usor sa renunti in viata, indiferent de tel. daca strugurii sunt acri...este greu sa lupti pentru ceea ce-ti doresti. foarte greu, cere sacrificiu.

in orice relatie este unul care da mai mult. este o casnicie pe cale sa se destrame....din comoditate?! pentru ca va este greu amandurora sa va treziti?

in papucii ei te-ai pus? o femeie , in ziua de astazi este mama, sotie, menajera, bucatareasa, poate si instalator cand sotul este ocupat cu fotbalul, are serviciu, iar seara trebuie sa danseze la bara.

e usor sa acuzi pe cineva care nu se poate apara. sunt convinsa ca este coplesita de toate. si pe langa ea trece tineretea, si poate a uitat sa fie femeie, sa fie admirata, sa fie curtata de sot, sa primeasca aprecieri (cand le facea pe toate), sa se aleaga si ea cu ceva dupa o partida de sex, nu un orgasm mimat...

femeile nu functioneaza ca si barbatii. si daca te refuza, o poti face sa se razgandesca... foarte usor. trebuie sa fi destept, nu sa o lasi pe ea sa faca totul.

surprinde-o cu ceva. aranjeaza o cina romantica tu , prin eforturile tale. discutati !!! spuneti-va nemultumirile. totul se pierde pentru ca nu comunicam unii cu altii.

daca spuneti ca dragostea pentru copil este reala la amandoi, ganditi-va ce traume sufletesti planeaza asupra copilului. si nu se merita. toate problemele psihice apar in copilarie.

discutati sincer despre ce va doriti unul de la celalalt . si intrebati si copilul ce vrea. redescoperiti-va unul pe altul. faceti ce n-ati mai facut, mergeti pe unde n-ati mai fost.

mai vb ! bafta!!!

ceea ce stiu si vad e ca e usor sa se dea sfaturi sa ne dam cu parerea, dar doar cand esti in pielea lor atunci vei vedea daca mai functioneaza toate princiopiile tale de pana atunci si daca ai mai tine cu dintii de casnicie

acasa ar trebui sa fie locul in care sa te simti cel mai bine, sa te simti liber, apreciat, linistit, sa poti discuta cu cel de langa tine, sa fiti fericiti impreuna, sa simti ca apartii de acea persoana si acel loc

daca acasa devine un loc de groaza, unde nu ai vrea sa te intorci la sfarsitul zilei, atunci mai bine renunti

asa ca puteti sa-i dati omului toate sfaturile bune, daca el nu-si gaseste linistea in caminul lui, ci doar nervi si suparari, nu mai are rost sa continue

mergeti la psiholog de cuplu. unul ft bun. astfel de probleme se pot rezolva usor. intre voi sunt nemultumiri. de acolo vin mancarea nefacuta, necomunicarea. citeste John Gray, Barbatii sunt de pe MaRTE, femeile de pe venus.

daca nici dupa multe sedinte la psiholog de CUPLU nu va impacati, divorteaza.

dar e pacat sa nu incerci daca ai copil!

fa asta si-mi vei multumit peste ani.

daca nu v-ati inselat, orice se poate rezolva usor. si inselatul se rezolva, dar mai greu!

Daca vrei sa divortezi, trebuie sa mergi la tribunal.Psihologul nu are ce cauta decat daca l-ai prins ca se uita neprofesional la una dintre parti si pune mana pe anumite lucruri care fac obiectul mostenirii, sau amintirii.

ha,ha,ha...scuza-ma dar eu k femeie fac tt ceea ce nu face ea. responsabilitate,serviciu super ok,gospodarie,etc..sh totusi....nu sunt buna,ba chiar rea as spune(dupa parerea unuia)....care geme de prostie ...scuze ..de orgoliu de barbat care nu accepta k pot mai mult k el...si coborandu-ma p mine crede k se ridica(poate la ceruri).Sh ma intreb de ce mai suntem inca impreuna..am devenit doar colegi de camera,nu conversam...si mai sunt multe...iar bb nu ne-a legat deloc ba din contra...si tt astea pt k sunt prea conformista!

Asa k nu dispera ....sunt cazuri ..si necazuri!Viata e una si e frumoasa ..dar e scurta.....

Multa bafta si decizii intelepte!!

fulgdenea a scris:

adica ti-a adus la cunostinta ca si daca divortezi de ea, tot pastreaza copilul, care-i problema?

adica daca era insarcinata de 2 luni ai fi obligat-o sa faca avort ca tu nu-ti doresti copilul?

este bolnava, trebuie sa ai grija de ea. fara discutii. precis o sa-i reprosezi asta indesat oricum, ca si faza cu copilul dealtfel. Faci cumva pe martirul? vrei sa dai impresia ca esti responsabil de toate si esti coplesit, ea- panarama, nu mai razbati, ai lua o pauza, ia-o dar atunci fi responsabil de ea

cred ca ti-e dor de burlacie,asta e diagnosticul pe care ti=l pun eu, de perioada cand nu aveai nici un fel de responsabilitati nici fata de nevasta, copil, parinti etc. cand ieseai la vanat cand aveai chef

as fi inteles daca ai fi spus ca n-o mai iubesti, ca nu te mai iubeste etc da sa incepi s-o terfelesti in toate felurile, asta nu mai inteleg, ea profitoarea, tu ala imaculat

Stii ce?U chiar ai dreptate....se cheama lasitate!!

NikkyTm a scris:

este foarte usor sa renunti in viata, indiferent de tel. daca strugurii sunt acri...este greu sa lupti pentru ceea ce-ti doresti. foarte greu, cere sacrificiu.

in orice relatie este unul care da mai mult. este o casnicie pe cale sa se destrame....din comoditate?! pentru ca va este greu amandurora sa va treziti?

in papucii ei te-ai pus? o femeie , in ziua de astazi este mama, sotie, menajera, bucatareasa, poate si instalator cand sotul este ocupat cu fotbalul, are serviciu, iar seara trebuie sa danseze la bara.

e usor sa acuzi pe cineva care nu se poate apara. sunt convinsa ca este coplesita de toate. si pe langa ea trece tineretea, si poate a uitat sa fie femeie, sa fie admirata, sa fie curtata de sot, sa primeasca aprecieri (cand le facea pe toate), sa se aleaga si ea cu ceva dupa o partida de sex, nu un orgasm mimat...

femeile nu functioneaza ca si barbatii. si daca te refuza, o poti face sa se razgandesca... foarte usor. trebuie sa fi destept, nu sa o lasi pe ea sa faca totul.

surprinde-o cu ceva. aranjeaza o cina romantica tu , prin eforturile tale. discutati !!! spuneti-va nemultumirile. totul se pierde pentru ca nu comunicam unii cu altii.

daca spuneti ca dragostea pentru copil este reala la amandoi, ganditi-va ce traume sufletesti planeaza asupra copilului. si nu se merita. toate problemele psihice apar in copilarie.

discutati sincer despre ce va doriti unul de la celalalt . si intrebati si copilul ce vrea. redescoperiti-va unul pe altul. faceti ce n-ati mai facut, mergeti pe unde n-ati mai fost.

mai vb ! bafta!!!

Bravo...greu de crezut k mai exista si barbati care gandesc asa....tt respectul!