In primul rand:multa sanatate copilasului vostru si sa va bucurati de el! 
.
Mai demult imi spunea cineva ca pentru un conflict e nevoie de doua persoane.Si asa e!Esti sigur ca nu ai si tu o contributie la situatia din familia ta?Nu are rost sa tii evidenta acum:de cate ori a gresit ea,de cate ori ai gresit tu etc...Important e ca aveti un copil impreuna,pe care amandoi il iubiti mult ,din moment ce nu renuntati niciunul la el.Sa nu uiti niciodata ca un copil isi iubeste enorm atat mama,cat si tatal,indiferent daca cei doi sunt despartiti(iti spun din proprie experienta).
Ti-am citit si cateva afirmatii din topicurile trecute si a fost suficient sa imi dau seama ca esti un pic copilaros.Spuneai ca te-ai casatorit pentru ca ea a ramas insarcinata,iar in alt mesaj spuneai ca de fapt te-ai fi casatorit oricum cu ea.Cred ca esti un pic confuz,nu iti cunosti foarte bine prioritatile in viata.Asa cum spuneam,cred ca pe undeva copilul din tine refuza sa se maturizeze.
In alta postare spuneai ca dupa nastere,viata voastra sexuala a avut de suferit,si te nemultumea acest lucru.Asta ma face sa cred ca la vremea respectiva nu ai fost pus in tema cu transformarile hormonale normale pe care le sufera femeia in timpul sarcinii si dupa nastere,lucru care ii afecteaza acesteia serios comportamentul sexual si chiar viata afectiva.Si dupa,mai vine si depresia postnatala(uneori),o perioada sumbra in care femeia are nevoie sa se simta sustinuta de catre sot si familie.Lipsa ta de intelegere fata de ea in acea perioada,poate si-a pus amprenta serios pe relatia voastra,adancind si alte probleme pe care le aveti.Am prieteni cu probleme asemanatoare.Intotdeauna ambele parti sunt vinovate.Daca te vei desparti de mama copilului tau,ce vei face?Vei aluneca din relatie in relatie,te vei acri de viata si de femei,iar cel care va pierde cel mai mult va fi copilul tau.Voi sunteti fericirea lui,amandoi!
Sunt convinsa ca si tu ai observat pana la varsta asta,ca nimic in viata asta nu evolueaza fara munca.Asa e si relatia dintre oameni.Trebuie "muncita" zi de zi cu rabdare,intelegere si mai ales dragoste.Cand dragostea aia pasionala se duce,trebuie sa ramana respectul fata de celalat.Niciodata sa nu te porti ca si cum ti-ar apartine in totalitate si poti spune si face ce vrei cu ea.Pentru ca nu e asa! Si inca un lucru important:poate ca nu ati stiut sa va fiti prieteni unul altuia.Nu iubiti,nici amanti:prieteni!Sa o incurajezi discret,fara sa isi dea seama, cand o vezi pierduta,sa ii ierti unele greseli gandindu-te ca nici tu nu esti perfect,sa o faci sa se simta importanta si in siguranta langa tine.Poate ai sa spui ca nu vrei sa faci tu primul pas.Oare conteaza cine face primul acest lucru?Sa fii sigur ca rezultatele vor veni,mai ales ca din ceea ce spuneai la inceput va legat dragostea si atractia fizica.Tot ce conteaza e copilul vostru,pe care daca va despartiti prosteste si copilareste,il mutilati psihic pentru toata viata.Lasa-l pe el sa fie copil si tu fii parintele protector si intelept!
Mai bine incercai sa-ti salvezi relatia cu nevasta,decat casnicia...