Despre o tipă
C
Editat Lun 3 ian 2011 21:49
Creatiile userilor - Poezie
Început de bartolomeu, Vin 20 aug 2004 · 1.673 răspunsuri · 173.174 vizualizări
In ochii tai mari,zaresc universe,
In ochii cei verzi,e o intreaga mare,
Culori pline de viata,creaturi rapitoare,
In ai tai ochi,istorii stau scrise
Si stiu ca am sa le citesc
Doar cand am sa te iubesc.
Dar pana atunci,sunt inca pierdut
Fara cuvinte,sunt foarte tacut,
Sunt mult prea uimit,de frumusetile tale,
Ma coplesesc toate,dar inca am ideile mele,
Ochii tai mari,mai verzi decat frunza
Sunt o fereastra spre suflet,o oaza.
Of,de ce nu-mi esti alturi,unde esti tu oare?
Te-ai nascut candva,undeva prin departare,
Frumusetea ta divina, esti un inger, o floare
Suflet curat,suflet prea bun,suflet pereche.
Dupa primul cuvant eu am stiut
Ca esti speciala,a zambit persoana posaca,
Iar cand am vazut o poza cu tine,te-am cunoscut,
Am vazut scanteia,din privirea-ti adanca.
Am avut o simtire ciudata
Nu o cunosc,n-am stiut-o vreodata,
Am simtit ca te cunosc,de mult,de foarte mult
Si tu mi-ai spus asemeni,ca ai impresia ca ma stii de demult.
Si nu mai stiu ce sa cred,exista suflet pereche,
Daca ar fi,tu mi-ai fi acela
Dar nu vreau sa par intr-o ureche
Asa ca las timpul sa treaca,tin departe raceala.
Dar pana atunci,cand vei fi langa mine
Ma ia nebunia,ma rapeste usor
Te vreau aici,aproape,aproape de mine
Si sunt departe de a pluti pe un nor.
Creatie
O lume
pe clape de pian
O bucata de vioara
suspine intinse pe corzi
O campie
plina de maci
O ploaie
cu stropi negri
O ploaie
pe lemn vestejit
O ploaie
ce naste seminte
O ploaie rosie
simfonie curata
Editat Dum 9 ian 2011 03:16
Regret
Oh, unde eşti iubită ?
Eu singur nu mai pot...
Tristeţea infinită
Azi m-a ucis de tot...
O noapte furtunoasă
Tristeţea mi-o străbate
Şi nimănui nu-i pasă
De-a mea singurătate...
Şi nimănui nu-i pasă
De-s mort sau de sunt viu...
Tu nu mai vii iubito
Şi-afară e t
Nici moartea
Privesc cu atentie lumea din jurul meu,
O vad in fiece zi cum se stinge usor,
Cum peisaje de groaza imi dau un fior,
Dar nu conteaza asta de iubesc si cred in Dumnezeu.
Singurul lucru care ma face sa-mi fie teama de moarte
E faptul ca daca vom muri nu te voi mai putea vedea,
Nu iti voi mai intalni patrunzatoarea, dulce ,privirea,
Doar de El, sa traim impreuna in Rai, ne va permite.
Dar oricum,mai este pana in doua mii doisprezece,
Cand omul nebun,ca vom muri,in disperare prezice.
Pana la urma,ce sa mai crezi cand semne vezi peste tot?
Poate ar fi cazul sa traga biserici mai des din clopot,
Sa vina oamenii sa asculte cuvinte din cartea cea sfanta
Sa faca un pas in plus spre iertarea de lume dorita.
Dar eu raman in atmosfera calma si cu mintea tacuta
Si cu privirea spre fata visurilor mele atintita.
Dar pana la urma nici moartea nu ma poate face
Sa-mi i-au gandurile de la fata ochi de smarald
Nu pot sa nu o mai strang,sa-i simt pieptul cald,
Nu vreau sa o pierd pe ea,as putea pierde orice
nu pe ea...
Ideal
Visam
Preludiu
Pe plajă e-o muzică