te cunosc de cand imi zambeai,
trist,ca o corabie abia nazarita.
te cunosc de cand m-ai luat de mana,
intreband unde se afla zenitul,
pentru ca mai apoi sa ma arunci in larg.
credeai ca sint ca tine,
sa nu stiu sa inot.
te cunosc de cand te prefaci ca nu ma cunosti,
de cand mi-am adus picioarele la mal,adica.
te cunosc de cand te dai drept mine,
adunind lauri,de la cei ce dorm,
si spini,de la cei pe care nu-i lasi sa doarma.
te cunosc indeajuns ca sa nu spun
ca nu te cunosc.
am inotat catre mal cu copiii mei,
pe care i-am nascut in mare,
(ca sa nu-i aduc piatra inapoi),pentru ca,tocmai,
sa planga cind au de plans,
sa rada cind au de ras,
sa nu-si bata joc
de iubire,cum ai facut tu,
pentru ca mai apoi sa vada ca nu poate trai fara ea,
sa o reinventeze pentru unii,
sa o murdareasca pentru altii...
deci,
te cunosc,
nu-ti fa iluzii ca mi-am pierdut memoria,asa cum ti-o pierzi tu,cea care-ti bati joc de iubire...