Creatiile userilor - Poezie

Ai o viziune destul de dura asupra omului, am impresia ca ti-ai pierdut increderea.

A fi ipocrit sta in firea omului, ne este prea frica ca sa fim altfel. :) A spune tot ceea ce simti si a te comporta in consecinta este la fel ca a te plimba gol pe strada :"> . Nu te simti nici tu bine si nici ceilalti. Pe de alta parte recunosc ca ipocrizia nu-si are loc in intimitate, dar pana sa ajungi aici trebuie sa-i dai omului incredere. Nu e bine sa ai idei preconcepute.

Si inca ceva, a visa e bine! Visul reprezinta un ideal pe care ti-la doresti atins. pentru a-ti atinge visul trebuie sa lupti, sa inveti, sa inovezi, sa dai tot ceea ce e mai bun din tine, sa ... traiesti!

ellla a scris:

Foarte interesant este cum ne intrecem neobositi in a ne demonsta nivelul de inteligenta si procentul (cu zecimale!) de dreptate.Eu ma tot intreb daca exista un apogeu

frumos ellla..

...sunt pe "low battery" in ce priveste increderea in oameni...mai am o liniuta care palpaie

mersi giovi :">

Trebuie sa gasesti doar "incarcatorul" potrivit. . Nu dispera! Si aici, pe forum, gasesti oameni care te apreciaza, si care in mod sigur nu sunt ipocriti.

ellla a scris:

:"> pai mai am pe aici http://www.turismsportiv.ro/forum/viewtopic.php?te=66 (scuze daca pare a reclama) si o sa mai postez daca va plac gandurile mele neclare  :Pe  :">

[snapbacca]56963[/snapbacca]

......ne plac, ne plac cum sa nu ne placa

Prin codru-ntunecat ma plimb...

Aud doar sunete ciudate

Se-ntampla lucruri necurate,

In cap, doar ganduri incurcate

Ma macina-ncercand sa scape

Din mintea-mi neagra-ntunecata.

In intuneric eu ma pierd

Si... despicand un vis in doua

Pe cer luna e plina, ploua

Stropi grei de plumb ma chinuiesc

Si ochi-mi stau scaldati in mlastina-nchegata

De sange cald, inca-aburind

De picaturi de viata.

Cand lupii canta-n departare

Si ielele-si fac jocul

Cand raul iti cuprinde viata

Si-ngheata-n tine totul,

Din intuneric ea apare

Crezand ca tu nu stii...

Si-n valu-i negru te-nfasoara

Sperand ca-n ale sale brate,

Simtind un fior ce te-nfioara

Si fata-ti palida privind

Te-ar nimici doar cu pacate;

Din nou ganduri intunecate

Se zbat pe malul mintii tale,

Te uiti in jur cautand scapare

Si ochi-ti negri, lacrimand

Se sting in ale sale brate

Si-n valu-i negru, si strigand

Incet te-mpinge in mormant."

o ametire profunda...metafore nichitastaniciene ... :De parca asa, oricum frumos..nu le mai arunca dupa ce le scrii, pastreaza-le intr-o zi cand te vei uita pe ele nu iti va parea rau.

Poezia e o taina

Poezia e o taina

Ce numai sufletu-o dezleaga

Printre stele trecatoare

Printre nori ce vantu-alunga

Cresc imagini de-naltare

Pentru sufletul flamand

Vrei sa zbori pe-aripi de ganduri

Framantate-n ceruri -nalte

Ia-ti stilou,sau pana-n mana

Foaia alba se va umple cu de toate

Versuri,randuri,litere-nsirate

Cu un sens de noi stiut

Ce incanta ochiul mandru

Al poetului din tine!

sa-adunam cu maiestrie

In a noastra arta pura

Frumusetea si mirajul

Vesnic fragedei naturi!

Am putea barfi si luna

Mereu rece,speriata,

Ca inaltul cer o cearta

Si o lasa sa suspine dupa soare

Intreaga noapte!

Natura adormita-minune si candoare

Picuri de roua

pe frunzele-adormite

Tresar la adierea

vantului aflat in pribegie

Natura inca doarme

cu ochi cald de izvoare

Muntii-sa invaluiti

de aburi clari

In zare

O!Ce minunatie

ne-oferi mandra natura

Sufletu-mi straluceste

si-as vrea iar cu ardoare

Sa ma intorc din cale

sa-ti daruiesc iubirea,

Minune si candoare

O clipă

Odată-am fost şi eu copil

Şi mă jucam cu alţi copii,

Din nisip noi ne construiam castele

Şi din flori noi ne făceam inele.

Dar odată-am