Ce mai ramane dupa ce tu pleci,
Mirosul freziilor pe veranda,
Si-n umbra pasilor de umbre reci,
Doar un discret preludiu de lavanda,
Apoi din ceruri luna isi revarsa,
Iluziile ratacind in flori,
De doruri care inima apasa,
Insomniace pana catre zori,
Alearga noaptea scormonind tarana,
Cu coltii ei din seceri de argint,
Si murmurand canta incet fantana,
Sub razele de luna stralucind.
Te-nchid in umbra moarta din odaie,
Te-mbratisez de-a lungul unui vers,
Si cu parfumul ravasit de ploaie,
Ma pierd si eu tacut in univers.
Te-am asteptat in verile confuze,
Amiezi pierdute-n singurateci gari,
Sa te sarut ca toamnele pe frunze,
In noptile arzand de dezmierdari,
Ca pe-o icoana-ngenuncheata-n ruga,
Cu gleznele lovindu-se de glod,
Dar dorul tau se pierde ca o frunza,
In vantul toamnei un uitat exod.
Si scuturate vor cadea prin veac
Marunte stelele ce le-ai iubit,
Ca frunzele batranului copac,
In visul sau de toamna adancit.
Sus sunt doua poezii, nu stiam ca vor fi postate in aceeasi pagina.
Poezie
Tacerea clipelor o simt
In umbra mea cum sta la panda,
Si-aud zapezile venind,
Inexorabila osanda.
Si vantul rastignit in crengi,
Se scutura de vechea frunza,
Zvarlind in luna rosii lanci,
De flacari lancezind in spuza.
Asculta tanguind copacii,
In miezul noptii parasiti,
Cum tremura de frig saracii,
De alba luna inveliti,
In noaptea ce-a cazut polara,
Cand rataciti ne vom vedea,
Arzand in patima hoinara,
De ingeri care vor cadea.
Poezie
Taceri ca niste ape ne-nconjoara,
Crescand alaturea crepuscular,
Cu umbra noptilor, a cata oara,
Cu luna, ce pluteste insular,
Cu valuri mici, ne mangaie pe glezne,
Si stelele le varsa luminand,
Peste prezent, peste trecut, miresme,
De ingeri peste suflet lunecand,
Si-n amintiri ramase,eu te caut,
Sa fii in noaptea mea etern balsam,
Cand soaptele sunt sunete de flaut,
Si clipele, frunze de maghiran.
Tu doar tacerile le treci fierbinte,
Si ma imbratisezi salbatic val,
In lumea nerostita din cuvinte,
Mireasa alba, cu obrazul pal,
Cu ochii tai ce stralucesc himeric,
In umbra care curge potolit,
Iluzie pierduta in eteric,
Cand ai plecat? Pe unde-ai ratacit?
Poezii
Prin somnul ud de ploaie, alearga varcolacii,
Si stelele cu dintii in ceruri se infig,
In umbrele din mine, isi tremura copacii,
Uscate crengi de noapte ce-au inghetat de frig.
Iubito, langa focul ce l-am aprins, adasta,
Parfumul tau cel dulce sa il imbratisez,
Chiar daca universul s-a mistuit de ceata,
Si luna ce scanteie, in ochii tai cei verzi.
Nu ma privi, ma iarta, privirea ta-i sageata,
Din arcul ursitoarei, spre carne alergand,
In oarbe nopti de nunta, festinul sa-l inceapa,
Cu toamna ratacita, prin mine lunecand.