Tocmai am redescoperit o poezie pe care am scris-o acum cativa ani.
Ploua cu ochi
Ia te uita. Ploua. Ploua cu ochi.
Au cazut de sus intr-un ropot
Si se mai scutura din cand in cand cate unul
De prin copaci.
Si cate culori…!
N-ati schimba protezele voastre
Pe ochii acestia minunati…?
Haideti, luati-i.Sunt gratis.
Sunt destui pentru toti.
Primeste-i, femeie cu caruciorul
Care zbieri la pruncul nevinovat
In miez de noapte.
Am si pentru tine, ratatule din sant
Ce sufoci bodegile cu tutun prost…
Si pentru tine, mercenarule
Ce-ti dai viata pentru un pumn de galbeni
Fara sa clipesti…
Primeste-i - sunt ai tai…!
Si tu, tiranule cu maselele ranjite
Ce c-o mana pe inima si alta pe drapel
Trimiti oameni tineri la moarte…
Na-ti si tie o pereche.
Sa-i vezi urland in groapa
Si blestemandu-te
Unii peste altii…
Ti-i dau si tie ,nefericitule
Care-mpingi in toti peretii
Nevasta ce-ti saruta fruntea…
Na-ti si tie, mincinosule
Ce traiesti cocotat
Pe un castel din carti de joc.
Si tie, avarule, chiar si tie. Ia cati vrei.
Sa-ti potoleasca setea.
Dar ce vad…?
Nu-i vreti…?
Doar vi-i dau din mana!
Uitati lumina ce curge
Prin vinisoarele fine
De ochi uitati…!
Dar nu-i vreti.
Ramaneti voi cu protezele voastre
Ce vi le-ati faurit in taina
Pe masura.
Am incercat si eu o pereche.
Si n-am sa mint : ma doare capul.
Pe zi ce trece, din ce in ce mai tare.
S-au scuturat atati din ceruri
Incat s-au intins covoare
Pe care le strivesc cu sete
Picioarele nostre iubitoare
De adevaruri frumoase…
