In general poezia n-o poti scrie decat cu sufletul!noi cu ce crezi ca am scris-o? :-
Creatiile userilor - Poezie
Început de bartolomeu, Vin 20 aug 2004 · 1.673 răspunsuri · 173.174 vizualizări
cu creionul :Pe
bv. giovi...din pacate nu a inteles nimeni ce vroiam defapt sa spun....
Simt ca nu mai sunt eu
Simt ca lacrimile nu mai curg spre gura
Simt ca ma pierd in propriul glas
Simt ca vad numai intunericul ochilor inchisi
Simt ca merg fara a sti ca de fapt stau pietrificata
Simt ca deschid ochii si nu vad ce stiam
Simt ca pipai in jurul meu si totul e aspru
Simt ca am inima si totusi nu o aud batand
Simt ca respir dar nu am puls
Simt ca miros si totusi ma sufoc
Simt si totusi sunt moarta
Simt ca nu simt nimic...
Heeey!Sunt nou pe aici 
! Sunt alex si cred ca acum am 8 ani de cand scriu poezii...cu mici intreruperi ce-i drept :"> ! Poate, cine stie, va veti regasii in poezia mea...pana atunci nu va sfiiti sa faceti aprecieri sau critici! Spor la lectura 
!
Calatori ai durerii si sperantei...
Pasim peste groapa cu lei
Pe un fir subtire de speranta
Cerul nu mai e cer ...e doar o delimitare imaginara
Intre posibil si imposibil!
Peste privirea pierduta cineva ne-a asezat o pereche de ochelari...
Dar noi nu intelegem de ce...
Si percepem pericolul mai mare, din spatele unor dioptrii mult prea mari...
Cu toate ca in jur totul apare ca un joc monocromatic
In reflexii obscure, mergem inainte caci firul de speranta, desi subtire
De noi a fost brodat in serile prea lungi si prea albastre
Culegand stelele din scapararea privirii.
Fara sa stim macar daca traim in realitate sau dincolo de granita
Unde nu exista constrangeri...ne continuam drumul
Biciuiti de ploi, la rascruce de vanturi...
Privim gura prapastiei...privim spre infinit
Dar si desavarsirea sa-a intinat in nori
Fiinta nu mai vrea sa-asculte de ratiune sau de nevoi trupesti.
Pasim coordonati de alta forta ancestrala, neinteleasa.
Durerea ne e sora in sange si-n priviri...
*
O secunda moare dar vremea naste alta
Si cum ne-ndeamna sufletul sa credem
Asa ne-ndeamna si speranta:
Secunda care vine e sfarsitul furtunii...
Trecut-a multa vreme...poate prea multa !!...
In groapa n-au ramas decat osele albe...si groapa-i amintire
Aceasta este o poezie la care tin foarte mult...cred ca va veti da si singuri seama de ce:
Mama...
Viata imi pare o picatura din etern
Secunda de secunda un strop de infinit,
Pamantul mult prea mare si cerul mult prea greu,
Iar eu un punct pierdut in nesfarsit.
Prin monotonul sir al clipelor prea lungi
Nu mi-a ramas decat o amintire,
O poza neumbrita de neguri si de fum,
Mereu scaldata-n frageda sclipire.
Apare azi mai luminoasa decat ieri
Si imi ineaca inima-n iubire
O dragoste fierbinte, un sentiment suprem,
E cea mai scumpa amintire!...
Dintr-un prtret al amintirilor prea sfinte,
Din visul fragedei copilarii,
Isi poarta mama pasul sau cuminte,
Asa cum o cunosc din prima zi.
Privirea noastra se-ntalneste calda,
Tradand a dragostei sclipiri,
Mi-e frica sa vorbesc sa nu se sparga
Vraja acestei dulci reintalniri.
O fi vreun sacru dar al providentei
Sau m-am pierdut pe aripa de vis?...
Imi simt fiinta plina de lumina
Uitata intr-un colt de paradis.
foarte frumos alex !
Bine ai venit pe forum !
giovi a scris:cu creionul :Pe[snapbacca]49553[/snapbacca]
Raspuns gresit,cu pixul si apoi cu tastele... :agresiv: ::-: ::doh:: Am inteles dulcineea ce ai vrut sa spui dar daca nu vrei sa scrii nu te obliga nimeni scumpete.
scrieti ff frumos! 8)
Frunzele se-nchina in bataia vantului de seara
Cu plecaciuni sfioase si-greunate de povara
Cu-n galben obosit mai cade-ncet cate o petala
A trandafirului ce inflorit era odinioara
Bat clopote-n biserica de langa casa mea
Atemporale sunete se-aud langa fereastra grea
Si florile-mi frumoase asista la blestem
E clipa dulce inaintea inchiderii in lemn
Imi iau adio de la plante si de la calmul cer
Si zambetul amar i-la adresez pamantului stingher
Adio...
Dintr-o ordine neclara de idei
sa-a construit un gand absent
Si-am colindat prin munti spre zei
Ca un ecou mut si present
Am obosit de logica gandirii
Si-am inceput mai mult sa simt
Prin arta nascuta din legile firii
Culori ce nu mint.
Un galben din soare … iau
Un verde din iarba … inspir
Un albastru din cer …dau
Un rosu din inima … expir.