Creatiile userilor - Poezie

In lumea uitarii

E atat de tarziu ca nimeni nu mai vine.

A mai ramas doar ploaia sa mai spuna ceva

Intr-o seara trista dupa o lunga cearta cu parintii. Este o poezie de suflet pentru mine. Aceasta imi scoate in relief partea trista a personalitatii mele. Poate ca o sa semene cu multe dintre gandurile voastre. Sper sa va placa :P

SINGURATATEA

Sunt singură pe lume

Dar oare cine sunt eu, oare cine?

Eu sunt doar o simplă ființă

Ce trăiește și respiră printr-o speranță.

Oriunde

dulce

Agonia trista-a noptilor de vara

Te inchide-n tine ca pe-o calimara

Ca un vers pierdut,te ascunzi in rime,

Cauti printre randuri,nu te poti abtine.

Vrei sa ai scapare de la suferinta,

Suferinta dulce,dulce rea dorinta,

Sfasie cu pofta parca-ar fi hapsana,

Ea nu are mila,ea iti e stapana.

Fiecare suflet are o pereche,

Sufletul meu zace,parca sta de veghe

Peste amintirea,azi,ce ma framanta

Dulce e iubirea,dulce dar nu-I sfanta

Caci un foc aprins iti vacneste-n vene

Ca un drum pierdut si batut de vreme,

Nu mai are pietre,nimeni nu-l alina.

Nici un fir de iarba,nici chiar o lumina

Uita-te la mine cum privirea-mi cade,

Cum sangele curge,curge si ma arde.

Am venin in suflet,dar veninu-I dulce,

Stau gustand din el,stau intins sub cruce..

Incatushat

Ce rece e lumina lunii

Dimineata la raport

L-am gasit pe Hitler mort

Cine l-o fi omorat ?

Eva Braun l-a strans de gat.

( Momentan nu am inspiratie )

Aria de primus crepusculum

Lamentatia tacerii

terestru-l voaleaza

Ploua cu lacrimi

mortul privirea o-nchide acum

dricul tot merge si lasa doar fum

in groapa arunca un corp suferind,

de propriul sau suflet ce-l vede murind

Letargie autumnala

Pe alter ego-ul solarei vipii,

ce v(e)rnisul defunctilor 'l-incinereaza -

vremelnic se astern foliole sive

Pierduta esti

Poveste

Ploua in prapastia cu vise spulberate

Si eu treceam nestiut de nimeni printre oameni.

Copacii plangeau cu frunze udate

Nevazute de oameni.

Treceam pe o strada pustie

Si unde eram nu stiam