pentru o prietena draga !
am calcat azi pe o frunza
era galbena ,uscata
am crezut ca era moarta .
numai ca destinul tragic
al acestei frunze moarte,
nu prea e descris de astrii
nici cantat de Epigonii!
e o frunza ratacita
printre rugi si cu regrete.
farmecul in asta lume
ea il crede-acum ,sihastru!
mona lisa cu-al ei zambet
ar putea sa reanvie ......
dar acest calau nervrednic
de asa ,a ei iubire
numai el n-o sa revie!
numai el va sta in umbra
va privi cu sange rece
numarul lui de magie .
as avea acum o ruga,
pentru frunzulita moarta
chiar de este frig afara
innauntru-i cald si bine!
te voi lua la mine-acasa
te voi pune eu pe soclu
si vei fi nepieritoare
cu iubirea ta de ,astrii.
