Dimensiuni
Lacrimile tale au devenit cristale -
Lacrimile mele au devenit flori...
Tu în Cer - eu în a morţii vale -
Tu printre îngeri - eu printre muritori.
Creatiile userilor - Poezie
Început de bartolomeu, Vin 20 aug 2004 · 1.673 răspunsuri · 173.174 vizualizări
Spectrele toamnei
Lumină blândă în crepuscul
Pe un cer sub formă de arc -
Adormea orice corpuscul...
Câtă linişte în parc!
Soarele tot mai minuscul
Dispărea, încet, în crâng...
Câtă linişte-n crepuscul!
Îmi venea la piept s-o strâng.
Recycle bin
Editat Mie 29 oct 2014 23:44
Toti vrem sa ne fie bine
dar de multe ori uitam ceea ce se cuvine
nu stii ce vei face maine
daca o sa ai pe masa paine
ascultam si intelegem cuvinte prea putine
si raul din jurul nostru se mentine
nu mai suntem copii ca odata
sa ne jucam in livada
oameni falsi vicleni si hoti
daca cazi in apa trebuie sa inoti
Isus a fost batut si scuipat
si tot El de mania Tatalui i-a scapat
astazi oamenii s-au schimbat ?
atat sange cat s-a varsat
dar nimeni n-a mai ingenuncheat
da-mi Doamne putere
sa pornesc cu plangere si tacere
incalecand pe calul rosu agitand o sabie mare
pentru fiecare, aprinsa o lumanare
stersi din viata asta inselatoare
Hămnisind
I-auzi cum mai cântă cocoşu!
Ce spaimă de dimineaţă!
Soare trist şi roşu
Urcă-ncet din ceaţă.
O dracoaică
M-o lăsat cu sânge pe gât...
Pe stradă o maică
Uitată ş-atât.
Şî-i frig şî-i urât -
De-ţi vine sî-i stuchi
Pi toţi stăpânii işte...
Sî-i dai pi toţi la lupchi.
Între două lumi
Între viaţă şi moarte -
Între cuvânt şi tăcere -
Un cer se uită-n celălalt...
Lumină se uită-n întuneric.
Între două lumi
Codrii freamătă de gânduri abisale...
Nori de fum cutreieră pământul...
Nădejde şi deznădejde strânse într-o viaţă.
Suflarea naturii
Stârnind sufletul pădurii
Şi munţi se ating de munţi -
Ape se varsă în ape.
Între viaţă şi moarte -
Între cuvânt şi tăcere...
Căutând şi-acum eternitatea
Printre dealuri şi umbre trecătoare.
Cavoul meu de gheaţă
În mine - doar focul
Mai luminează...
Pe dealuri bătrâne
Cu sufletul căznit
Mai aştept şi azi
Prin negura pădurii...
Printre stânci de fier
Mai cântă şi-acum
Glasuri de ape...
Câte-o stea solitară se mai arată
În ochii mei părăsiţi.
În noaptea adâncă
Mai aştept... mai aştept încă...
Dar zadarnic sufletul meu Te mai visează...
În pământ - doar focul mai luminează
Cavoul meu de gheaţă.
Cripta Suferinţii
Aici iubire nu-i -
Femeia te trădează
Pentru lux şi bani...
Ce simţi tu nu contează...
Curve şi golani
Prin cluburi se distrează...
Dar că viaţa-i bună
Tu ai vrea să-mi spui....
De-atâţia draci în jur
Ochii ţi-s sătui...
Purgatoriu pur
Ce niciun suflet bun
Vreodată nu răzbună...
Aici iubire nu-i -
Doar visuri ce apun...
Doar chinuri şi minciună.
Apostat
O, cât îmi place să v-aud căzând încet de la balcon -
Să văd câte un ticălos în public cum ia foc...
Şi-atât de comic sună trupul ăsta de beton
Că m-aş strica de râs să-i văd pe toţi
Cum se aruncă de pe bloc.
Sunt sătul să tot respir din iadul ăsta împuţit!.
Sunt sătul fiu privit de fiecare cu dezgust!
Privirea voastră mă omoară - mă simt tăiat ca de cuţit:
Un zeu ce te-a făcut să suferi nu poate fi perfect sau just.
Ploaie autumnală
Te-am pierdut lumina mea şi cât de mult mă doare!
Cu tine s-a mai stins un vis - un vis sacru de ascet -
Te-am pierdut pe totdeauna şi cu-a ta plecare
Astfel s-a sfârşit şi versul meu - de pe acest caiet.
Azi trec pe-aceleaşi străzi pe care am trecut cândva noi doi,
Dar paşii tăi nu-i mai aud... e totul trist - copacii-s goi...
Şi aerul e trist şi el - e trist ca într-o elegie...
Te-am pierdut lumina mea - eşti doar o poză cenuşie.