Contrarii
Eram mândru ca diavolul -
Eram cum alţii nu-s...
Acum port barbă
Şi sunt ca Iisus.
Eram ca Soarele Eternităţii -
Acum sunt ca Steaua Singurătăţii.
Eram ca şi bradul
Pe codru stăpân -
Acum sunt ca iadul
Uitat şi bătrân.
Creatiile userilor - Poezie
Început de bartolomeu, Vin 20 aug 2004 · 1.673 răspunsuri · 173.174 vizualizări
Blestemat
În adâncul pădurii
După frunza deasă
Mă arăt eu
Cu sufletul meu izgonit.
Castelul Nopţii
Doarme uitat
În umbra amintirii -
Doar apele mai grăiesc...
La capătul acestor poteci
Tăcute şi solitare
Ce duc în întuneric
Necropola aşteaptă...
Un clopot trezeşte
Pământul din amorţire -
Zorii vin, dar nu şi pentru mine -
Soarele e rece în singurătate.
Editat Sâm 12 iul 2014 17:48
În loc de adio
Venind de sus - de pe Moţoc
Pădurile păreau de foc...
Era răcoare - toamnă rece -
Era târziu - spre ora zece...
După garduri - câte-un mort
Mă privea cu disconfort...
Era o jale grea de parcă
Pământu-n el voia sa se întoarcă...
Abia puteam să mai suport...
Ca ei şi eu la fel - un mort...
Spre casă - becuri colorate
Luminau pe căi ferate.
Oraşul plin de fum şi ceaţă -
Un cimitir la suprafaţă.
Credeai ca luna vrea să se îngroape
În parc - de el atât era de-aproape...
Acasă - am găsit la uşă
Pe mochetă - o mănuşă.
Solitudo
De prea mult timp a fost şi e târziu
În cimitiru-aceasta-abandonat...
Am murit sau încă mai sunt viu?!
Sub cerul meu azi plouă ne'ncetat...
Dar dacă am murit aş vrea să ştiu:
Ai fost şi tu sau numai te-am visat?!
Bântuit
Mi-e sufletul sicriu pe catafalc -
Pe paşii tăi tăcuţi şi astăzi calc...
Eşti numai umbra celei ce erai...
O, cât aş vrea cu mine să mai stai
Să mai privesc în ochii tăi măcar o dată...
Dar cripta mea e tristă şi uitată...
Mi-e sufletul o candelă funestă
Topită de tristeţea ei celestă...
Topită de-ale tale buze moi -
De ochii tăi senini şi plini de ploi...
Şi-aş vrea să te mai văd măcar o dată
Dar cripta mea e tristă şi uitată...
Eşti numai umbra celei ce erai...
Da-n amintiri fantasma ta şi-acum mai are grai...
Madonna-n tinereţe
Erai frumoasă - mai frumoasă decât toate -
Privirea ta sclipea ca stelele curate...
Purtai în păr un mac şi-o rochie de foc
Şi-n dansul tău era şi patimă şi joc...
În cameră la tine lumânări aprinse -
S-a-nfiorat parchetul când rochia ta-l atinse...
Şi cum dansai aşa şi sfântă şi-n păcate -
Erai frumoasă - mai frumoasă decât toate!
Cântecul Războiului
Tatăl meu ce eşti în ceruri -
Eşti un ticălos şi-un porc -
Ţi-ai bătut de mine joc...
La tine nu mă mai întorc...
Tatăl meu ce eşti în ceruri -
Sfinţească-se prostia ta!
Nu vreau bani, ci vreau iubire...
Spune-mi: mi-ai putea-o da?!
Tatăl meu ce eşti în ceruri -
E cald - e bine-acolo sus?!
Ce a fost - ce e iubirea
Când şi ea e un produs?!
Tatăl meu ce eşti în ceruri -
Ţi-ai bătut de mine joc
În nenumărate feluri...
Nu mai sunt al tău deloc!
Pe drumul pieirii
Când nimeni n-aude - dau vina pe zei
Dar zeii sunt morţi - nu m-aud nici ei
Atât cât semenii mei se lasă conduşi ca roboţii
De liderii lor şi de toţi mafioţii...
Dar când temperatura creşte câte-un grad
În fiecare an - planeta va fi un iad...
Voi distraţi-vă în continuare cât puteţi...
Fumaţi şi beţi - de parcă aţi avea mai multe vieţi...
În final nu va mai fi nimic decât -
Liniştea eternă şi atât.
Celui de lângă mine
Demult cu morţii stau pe listă -
Cei vii demult sunt morţi şi ei...
Cerut-am dragoste de la femei
Ca să-nţeleg că nu există...
Căci dragoste nu e în ei
Ci doar convenţie materialistă...
Dar privind în ochii mei
Vezi viaţa cât este de tristă...
De aceea când mai vrei
Să ştii de ce nu am credinţă -
Să te uiţi în ochii mei
Lipsiţi de dragoste şi plini de suferinţă.
Editat Lun 4 aug 2014 18:27
Soliloque
Când stai închis într-o clădire -
Copacii-s verzi şi totuşi goi...
Că nu ai parte de iubire...
Doar tu-ntr-o casă pentru doi.
Indiferenţa lor te-omoară -
O simţi în fiecare zi...
Dar pe ei n-o să îi doară
De tine - nici când vei muri...
Mai bine ar fi fost doar ploi
Pe acest pământ murdar -
Aşa aţi fi ştiut şi voi
Durerea-acestui solitar.