Creatiile userilor - Poezie

master2sun a scris:

....avatarul imi aduce aminte de un participant la un concurs de cantaciosi,nu stiu sa-ti spun care si vine unul....ca cel din avatarul tau si canta o piesa de opera ca o soprana....m-a dat pe spate asteptam ceva hard,greu de mestecat si inghitit....frumos,poate le pui si pe muzica...versurile

Funny! Pai Manson e destul de hard... cel putin pentru mine. Eu doar scriu... nu le am cu cantatu'... acu sa nu te superi... Poate vede cineva care le are... da nu stiu in ce masura ar merge... Mersi oricum...

________________________________

The Beautiful People

Merg studenţii la colegiu

Ca şi morţii în cortegiu -

Ca maşinile pe bandă

Puse pe telecomandă.

Dar în giaca lui de rocker

Venerat ca în altar -

Mai periculos ca Joker...

Nosferatu Superstar!

eu nu am spus ca nu e...doar ca mie cel putin mi se pare ca nu se potriveste cu sensibilitatea versurilor de aceea si comparatia. . poate manson o fi si el un tip sensibil dar nu se vede de masca

Tragedie

Convoaie
Prin ploaie
Sub cerul nocturn
Şi-abia se mai vede
Oraşul din turn...
Şi toarnă pâraie
Din zarea cea gri
Şi toţi vor muri
Şi nimeni nu crede...

ma doare gandul frant si aripa-mi ranita de zbor

prea lung spre tine.

ma doare visul crud si amintirea vie

prea vie, cu tine..

si gata,cred c-am facut hemoragie intracraniana..sufient cu creatia

Tragedie (edit)

Convoaie
Prin ploaie
Sub cerul nocturn
Şi-abia se mai vede
Oraşul din turn...
Şi toarnă pâraie
Din zarea cea gri
Şi nimeni nu crede
Că toţi vor muri...

The end of everything

N-a rămas nimic din viaţă
N-a trait nimic cu-adevărat vreodată
Totul se stinge şi moare...
N-a rămas nimic pe-acest pământ în picioare
Să suferi ca să rămâi sub soare
S-ajungi cu bine la judecată
Nu te iubeşte nimeni - nicio fată
Eşti singur - natura vrea să te-omoare...
Nimic n-a rămas pe lume - doar moartea
N-a rămas nimic pentru mine sub soare
Singurătatea e tot ce ai şi te doare
Totul se pierde pe veci în uitare...

N-a trăit nimic cu-adevărat vreodată
Ochii tăi nu ţin minte nimic
Din tot ce a fost pe lume odată...
Crescut în purgatoriul acesta de mic...
Viaţa e moartă - nu a trăit nimic.

Sufletul tău e gol de speranţă
E gol de viaţă - nu ai niciun scop
Nu ai nimic - nu ai importanţă -
Îmi vine-n pământul adânc să mă-ngrop...

Nu-i nimeni în lumea asta să te-nţeleagă -
Doar umbra ta în braţe o strângi...
Nu-i nimeni şi suferi o viaţă întreagă...
Povestea asta te face să plângi...

Primăvară

Nu-s lacrimi şi nu e nici ură
Sub cerul acesta de-azur,
Ci-n suflet şi-n ochi e căldură -
Lumină şi pace e-n jur...

Şi linişte azi e-n ogradă
Cu tine-mpăcat să poţi sta...
Şi ploaia începe să cadă
Încet - pe inima ta...

Viziuni

Spre seară... şi se lasă frig... tăcere -
Un clopot bate din ce în ce mai rar...
Adorm... şi geamul scârţâie... tresar...
Lumina-cade-ncet - de parcă piere...

Luceferii încep a răsări
Peste codrul mistic şi străbun -
Copacii vâjâie ca şi cum ar grăi
Cum grăiesc poveştile unui cătun...

În exil

Mormântul cel de veci e casa -
Lumânarea e lumina -
Luna palidă mireasa
Şi pădurea e grădina.

Cenuşa iadului e masa...
Sicriul ruginit - fotoliu
Iar regina mea - aleasa -
O cruce îmbrăcată-n doliu.

Evadare

Cetatea asta e mai arsă
Ca un sicriu topit şi jalnic -
La poarta ei o cruce-ntoarsă
Păzeşte codrul ars şi falnic.

Şi-n a vieţii tristă sferă
Să vrei să fii sfârşesti nebun...
Decât o soartă-aşa mizeră
Şi grea - mai bine în surghiun.

Din timpuri străvechi

Era mai demult - o pădure
Cu castele...
Cu focuri sacre - pure
Şi fermecate stele.

Era mai demult - o pădure
Cu eroi
Undeva - lâng-o necropolă
Cu furtuni şi ploi.

Era mai demult o pădure
De foc -
Din timpuri străvechi
Ce nu se mai ştiu deloc...
Şi astăzi le vreau pe Pământ -
Le invoc!

Era mai demult o pădure...
Era mai demult o pădure...