Frânturi dintr-o poezie din adolescenţă (rămase în memorie). Sper să nu orbească sau să crape niciunul dintre userii care dau peste ele. :rot:
Eram regină şi stăpână într-un palat pustiu,
Ce e tristeţea si durerea eu nu voiam sa ştiu,
Râdeam cand păsări şi când fluturi vreo veste-mi aduceau
Ce îmi spunea ca din iubire atâtea fete se-mbolnăveau
Şi între flori şi între fluturi eu nu ştiam ce-i chinul,
Şi doar frumos şi luminos întrevedeam destinul.
Dar într-o zi în calea mea un zeu frumos ajunse,
Doar cu-o privire, numai una, în suflet îmi pătrunse.
Şi de atunci toţi fluturii şi toate florile plecară,
Iar dorul şi durerea mă-nconjurară.
Şi iata-ma, eu sclavă-ţi sunt, la uşa ta eu bat,
Nu ma auzi, nu îmi răspunzi ... şi în zadar ma zbat
.............................................................................................