Creatiile userilor - Poezie

Mormânt

Din nou însingurat
Prin petale de sânge -
De sânge necurat
Ce din ceruri curge...

În van am sperat...
Tot cerul se frânge...
Am murit demult
Şi doar cerul mai plânge.

†

Privind


Umbre reci se-nghesuie in randuri
Pe-o muzica muta si calda,
El sta la geam si priveste
La luna, la nori si la stele.

El sta la masa sa singur
Privind nemurirea in ochi,
Cand frunze de toamna se-aduna
La poarta cojita si sparta.

Bat crengile rupte in geam
Cerand parca-nauntru
Dar el neclintit le priveste
Si plange in rauri de vise.

Si pleaca un ochi peste cartea
Cu colturi tocite si negre
Si rupe din ea doua pagini
Si arde cartea cu totul.

El sta la masa sa singur
Si pune la piept doua pagini,
E noapte si umbre sunt multe
Iar luna in nori se ascunde.

Pîn valea iadului

Vânt îngrozitor - apocalipsă climatică -
Un cutremur devastator stă să ne distrugă...
Povestea asta e-atât de dramatică...
Nu ne mai scapă de ea nicio rugă.

Pământul - cetate de sticlă şi beton
Şi omul otrăvit de-acest regim...
Gunoaie şi găuri în stratul de ozon
De parc-am fost făcuţi ca să murim...

Dragoste

Ca un val nestavilit

Stremeleag azur pe coama
Te patrunde ca o lama
Explodand al tau zenit

Se retrage gol de zeama
Sa se uite plictisit
In adancu-ti ostoit
Si se-ntoarce ca sa doarma.

Dispreţ

Treceam tăcut prin Bucureşti
Ca printr-un cimitir funebru -
Cocote, bagabonţi, şi peşti
Făceau din el un iad celebru

În praful şi-n duhoarea lui
Încât îţi otrăvea plămânii...
Îi vedeai scârbiţi - sătui
De-acest regim - pe toţi românii.

Vremuri întunecate

Cartiere de maghiari
În oraşe româneşti...
Pentr-o viaţă de slugar
În ghetou - în Ferentari
Trebuia ca să plăteşti...

Guvernanţi totalitari
Ne făceau viaţa amară -
Din familie să dispari
Pentru banii lor murdari -
De necaz să pleci din ţară...

În van

Foamete şi chin etern...
Munca - singurul tău scop -
Maladie în guvern
Şi corupţie de top.

Şi după ce o viaţă-ntreagă
Ai trudit ca vita-n jug -
Să nu ai nimic la capăt
Decât o cruce şi-un coşciug.

Poveste macabră

Şi trudea săracul
Pentru lideri până
Se făcea ţărână...
Dumnezeu cu Dracul
Mână-n mână.

Tragedie

Psihiatri-n haine albe
Şi prelaţi în straie negre -
Omorau cu nepăsare
Mii de suflete integre.

Şi în lumea asta mare
Te simţeai atât de mic...
Din lumină în uitare -
Din materie-n nimic.

Intuneric, nu te-am voit...

Am devenit o bestie

Cand am inteles ca iubirea

E-o chestie

Ce se cumpara-n bancnote -

Cand am vazut ca nesimtirea

A atins pe glob

Cele mai inalte cote...

Cand pentr-o paine si-un scrob

Trebuie sa tragi ca un rob...

Cand unii traiesc ca-n ceruri

Iar altii ca in grote.