Creatiile userilor - Poezie

Dilemă

Cerut-am de la Domnul

Elogiu nebuniei!

Vino de intra in salonul meu

Salonul plin de eclipsari ale unei minti straine

Pentru mine

Vino! te intinde pe sofa

Ca si cum ar fi un amant...

Timpul se opreste la pieptul tau

Si eu vreau sa stiu de ce moare sentimentul,

Timpul si orice altceva ce-ti atinge piptul

Vreau sa descifrez runele, hieroglifele

Ce stau inscriese ca un blestem

Pe corsetul cutiei toracice,

Acele descantece facute

Pentru a prinde barbatii, ai vrajii,

Pentru ca apoi sa-i lasi sa moara de doru-ti

Cugetarile unui solitar

Clepsidra s-a scurs...

Am invatat multe pe parcurs...

De exemplu

Ca Adevarul nu se afla intr-un templu,

Ci la 4 m sub pamant...

Ca sf

Cat de tare poate sa sune asta, singurul prieten un pistol...:(

Gabriel

Satul sa stau la masa sa imi mai torn cate-un pahar

De unul singur, inghitand in sec vad totul clar

Ca n-are rost sa raman sa inspir, expir

Detest ceaiul de ghimbir si imi pare rau ca nu sunt vampir

Mai privesc din cand in cand luna si stelele

Debusolat imi numar pe degete zilele

Prin geamul usor crapat privesc in gol

Ma misc lent pe hol dupa supradoza de paracetamol

Ating cu palmele peretii reci si fara viata

Atata timp cat mi-a furat, imi face greata

Si totul a trecut prin timp lasand doar urme adanci

Cat sa injuri, sa spargi si sa arunci

Doar durere si in fata mea multe bariere

Imi pare rau pentru tot, ca-mi iau la revedere

Acelasi gust in gura de otel

M-am nascut ieri si ma numesc Gabriel

Javra a scris:

Cat de tare poate sa sune asta, singurul prieten un pistol...:(

Ma scuzi daca te-am dezamagit! Exceptand aspectele religioase, n-am vrut sa scriu chestii triste intentionat. Asa a iesit poezia. E ca-n Momento Mori a lui Bitza:"Ma uit pe versuri si dau vina pe pix".

Cine aduce noaptea

Am sedus intunericul clipei

Cu ploile de vara vanate in copilarie

Am incheiat orice razboi

Pentru a putea crea altele.

Si mai multe

Spune-mi, cine aduce noaptea peste lume,

Peste mine?

Sufar dupa un strop din racoarea noptii

Unicul leac pentru nebunie,

Pentru mine

Tot ceea ce iubesti este o minciuna

Un fluture de noapte

Renunta pentru ca cineva aduce noaptea

Peste noi, peste tine

Si cata bucurie va curge atunci prin mine

Sa impart acelasi intuneric cu tine

In marginea urmbrei sa inceapa decadenta noastra

Dar cine aduce noapte, peste mine,

Peste noi?

Oare cine?

Amintiri mitologice

Candva dansul ne era insotit de satiri, nimfe

Si uneori chiar pleiade

Totul era menit sa reprezinte

Amorul sau destrabalarea

O, ce dansuri desarte!

A fost totul frumos

Si poate ar mai fi fost

Daca amorul nu si-ar fi frant aripa,

Cazand in desuetudine.

Si acuma precum un batran grec

Stau sa-mi amintesc ce a fost real

Si ce a fost aievea,

Cu gandul te petrec

Si cu privirea cum te duci pe styx in aval...

Si atunci stau si ma gandeasc:

Oare ce a fost real?

Manifest

Luat-am de pe buzele amantilor otrava

Ce-acum sfarsitul imi aduce,

Degeab-au murit idealistii libertatii

Din diferite orizonturi,

Pe tot atat de diferite fronturi,

Caci omul greu isi schimba

Mentalitatea milenara.

Acuma stau de ma ascund,

Ca bolnav de o cumplita boala,

De care nimeni nu trebuie sa afle,

Deoarece-as putea fi scos din viata sociala.

......................................................................

Militam pentru drepturi si egalitati,

Zdrobindule pe-ale altora.

Unde tragem linia de final, sa calculam

Rezultatul libertatilor, atat de impartial?

Atatea generatii pan-acum luptatau impotriva

Maleficei boli a societatii,

Incercat-au sa starpeasca raul de la radacina,

Nu conta ca poate geniul din ceea ce vedeau ei rau,

Este mult mai bland si bun,

Decat chiar al lor drept Dumnezeu.

Nu a contat niciodata ce este omul in esenta,

Pentru societate sexualul era criteriu de diferenta.

..................................................................................

Luat-am de pe buzele amantilor otrava

Ce-mi va aduce acuzatii,

In semn de manifest impotriva societatii

Idoctrinate, ce pentru egalitate pretinde a lupta...

Unde Soarele trăieşte pe vecie

Pe Calea pe care paşii Tăi mă duc

E o grădină

Inocenţă

Iubirea mea e-o pală crizantemă

Ce-mi duce sufletul în sfintele dumbrave...

Un cântec inocent de toamnă - o poemă

Din paradisul florilor firave.

Mi-ai spus: în lumea de acolo

E-o primăvară ce n-a mai apus...

Iar eu am plâns ca o chitară solo

Când mâinile pe-obrajii mei le-ai pus...

Era o zi cum n-a mai fost niciuna

Şi tu erai frumoasă ca şi Luna.

Simpatie

Tu eşti o fată

Mereu minunată -

Cu buze dulci ca piersica,

Gingaşă

Ca o mimoză,

Surâzătoare

...ca o roză...

Ca tine nu e niciuna...

Te voi iubi întotdeauna -

Încântătoare Jessica!

:firstmove: