Cata intelepciune in nevinovatia acestir fiinte in miniatura!
Va pare rau ca veti muri ?!
Început de miracovdicov, Mar 27 oct 2009 · 500 răspunsuri · 54.621 vizualizări
Johnny Paco a scris:Singurele lucruri de care mi-ar parea rau ar fi daca nu as reusi sa vizitez macar jumatate din minunatiile acestei lumi ...
Ca si cum ti-ar parea rau pentru 99.999infinit din populatia acestei lumi.... Nu-i rau.
PourMoi a scris:sa traiesc la infinit cred ca ar fi chinuitor
Abia astept s-ajung in nefiinta. Dog Gamnit.... Cea mai perfecta stare... ... ...
Johnny Paco a scris:Corpul nostru este doar un scut, o carapace care trebuie desfacuta lasand locul celui mai de pret lucru: sufletul. Problema este: cand, unde si cum?
Cand nu va mai fi rupt bUcAtZi de lumea asta... !
sufletul adica.
Fiind aici idealizam spiritul, fiind dincolo idealizam corpul... Eu zic sa traim (existam) din plin acolo unde suntem si sa nu ne para rau atunci cand trecem dintr-o forma a existentei intr-alta. Si aici si dincolo exista atat lucruri bune cat si rele!
joannahart a scris:Asa zici acum dar dupa 50 cand se intampla si te interesezi ce baga Bayer in Viagra, care-i faza cu reumatismul sau vezica......Cand incepi sa obosesti invartindu-te prin Luvru si pui ceasul sa te trezeasca la emisiunile cu iepurasi Playboi........... Daca toate astea nu ar aparea niciodata, da, poate ca viata ar fi interesant de trait
Totusi ideea de "nesfarsit" ma sperie. In orice formula s-ar afla ea.........
Probabil ca "dincolo" nu mai avem notiunea asta de Timp
Ce zici tu sunt lucrurile marunte ale vietii, acele mici placeri trecatoare, nu am ajuns in asa fel de curios incat sa vad ce pun altii in diferite pilule si sa ma gandesc ce pastile sa iau ca sunt bolnav de te mai miri ce. Avem atatea lucruri de vazut si de descoperit incat nu ne ajunge nici macar 2 vieti adica 240 ani cat ar fi 2 vieti maxime de om, 120 de ani una si sa stam o zi in fiecare loc. Timpul exista doar pentru Terra fiindca noi l-am creeat, in Univers nu exista aceasta notiune de timp pentru ca totul se misca la scara mare si foarte incet, 1 minut in spatiu ar insemna aproximativ 3 ore pe Pamant. Intradevar imortalitatea este ceva care pentru noi inseamna mai mult un cuvant din dictionar decat insasi faptul de a trai vesnic pentru totdeauna in veci vecilor si miliardelor de ani, este fenomenal si nemaipomenit de neinchipuit pentru o fiinta umana redusa la o anumita capacitate intelectuala.
Zen` a scris:Ca si cum ti-ar parea rau pentru 99.999infinit din populatia acestei lumi.... Nu-i rau.Cand nu va mai fi rupt bUcAtZi de lumea asta... !
sufletul adica.
nu ma intereseaza numarul populatiei lumii ci doar socializarea dintre persoane si locurile acestei planete care merita pe deplin descoperite si admirate pentru ca traim o singura data aici.
Sufletul va fi eliberat candva din fiecare.
Consider ca nu exista om pe aceasta planeta care sa nu-i para ca, candva, undeva si cumva va parasi aceasta lume si nu va mai putea admira rasaritul si apusul unei alte zi de pe acest minunat firicel de viata in imensitatea nesfarsita a Universului pe care il noi il numim "casa" sau Mama Pamant.
Editat Mar 12 oct 2010 10:39
Mie nu mi-e frica de moarte pentru ca m-am obisnuit de multa vreme cu ideea ca oamenii se nasc , traiesc si mor !
romania inedit a scris:Mie nu mi-e frica de moarte pentru ca m-am obisnuit de multa vreme cu ideea ca oamenii se nasc , traiesc si mor !
;) Hai ca am ras cu pofta.
Parerea mea e ca cei ce spun asa ceva, ori au ajuns in "Nirvana", ori, nu au dat inca piept cu mesagerii mortii, nu mai vorbesc de a ajunge in prima linie a frontului, acolo unde fiorul mortii te penetreaza profund si ghiara cea rece, paralizanta, iti desfiinteaza personalitatea, taria de caracter, de reduce la statutul de prada disperata pana la nivelul de a nu/ti mai functiona instictele si chiar inconstientul, nu mai zic de amaratul de constient ce se umfla in pene cand era suficient de tanar si sanatos.
Citeste si asta:
Numenume a scris:Era o vreme cand nu intelegeam cum de e posibil (cum de e permis) sa dispari pur si simplu pt. totdeauna, sa nu mai fii, mi se parea nedrept.Am aflat ca nu e asa, dupa care am aflat ca e exact asa, acum cred ca e posibil orice, procentul de probabilitatea fiind diferit de la o supozitie la alta.
Am aflat cat de rau mi/ar parea sa mor atunci cand a trebuit sa ridic rezultatul biopsiei pe care ma trimis sa o fac un medic.
Nu am indraznit sa merg sa aflu daca se confirma analizele proaste de pana atunci care tindeau sa indice neoplasm, a mers sotia, careia, datorita stresului unei asemenea asteptari, i sa facut rau, biopsia a iesit "bine", nu era malign.
Imi pare rau ca nu reusesc sa constientizez suficient de profund ce am trait atunci. Daca reuseam asta poate ca stiam sa ma bucur de fiecare noua zi de viata.
De ce eu, noi, nu putem aprecia ceea ce avem decat dupa ce nu mai e? Cred ca ar trebui sa cultivam constientizarea binelui de care avem parte comparativ cu altii care nu beneficiaza de el.
Si m/am intalnit numai cu iscoadele mortii.
Poate am eu o labilitate psihica sau cultul morti lasa de dorit la mine, dar atunci cand moartea da tarcoale, tremura fiintialitatea toata care esti, nu numai constienta, iar cand muşcă, sa te tii atunci.
Poate ar fi potrivit sa intelegem ca nu a fost demonstrata stiintific imposibilitatea nemuriri, care e insa probabilitatea ei si ce ar putea insemna, asta nimeni nu poate sa spuna cu certitudine. :)
Editat Mie 20 oct 2010 08:34
Numenume a scris:Parerea mea e ca cei ce spun asa ceva, ori au ajuns in "Nirvana", ori, nu au dat inca piept cu mesagerii mortii, nu mai vorbesc de a ajunge in prima linie a frontului, acolo unde fiorul mortii te penetreaza profund si ghiara cea rece, paralizanta, iti desfiinteaza personalitatea, taria de caracter, de reduce la statutul de prada disperata pana la nivelul de a nu/ti mai functiona instictele si chiar inconstientul, nu mai zic de amaratul de constient ce se umfla in pene cand era suficient de tanar si sanatos.
Citeste si asta:
Si m/am intalnit numai cu iscoadele mortii.
Poate am eu o labilitate psihica sau cultul morti lasa de dorit la mine, dar atunci cand moartea da tarcoale, tremura fiintialitatea toata care esti, nu numai constienta, iar cand muşcă, sa te tii atunci.
Poate ar fi potrivit sa intelegem ca nu a fost demonstrata stiintific imposibilitatea nemuriri, care e insa probabilitatea ei si ce ar putea insemna, asta nimeni nu poate sa spuna cu certitudine.
In mine nu tremura existentialitatea la gandul mortii , pentru ca de-a lungul vieii era cat pe aci sa ma duc dracu de cateva ori .
romania inedit a scris:In mine nu tremura existentialitatea la gandul mortii , pentru ca de-a lungul vieii era cat pe aci sa ma duc dracu de cateva ori .
Eu vorbesc de situatii clare in care astepti un verdict, sau ai un verdict care iti pecetluieste firul vietii.
Ce faci atunci cand astepti un posibil raspuns ca mori anul acesta sau in cateva luni, cum rezisti?
Daca ai da un exemplu concret as putea sa inteleg despre ce vorbesti, altfel, pot si eu sa spun ca am fos curentat de cateva ori si era sa o mierlesc, ca am avut depresii asa de mari incat imi faceam un plan de a ma sinucide etc.
Numenume a scris:Eu vorbesc de situatii clare in care astepti un verdict, sau ai un verdict care iti pecetluieste firul vietii.Ce faci atunci cand astepti un posibil raspuns ca mori anul acesta sau in cateva luni, cum rezisti?
Daca ai da un exemplu concret as putea sa inteleg despre ce vorbesti, altfel, pot si eu sa spun ca am fos curentat de cateva ori si era sa o mierlesc, ca am avut depresii asa de mari incat imi faceam un plan de a ma sinucide etc.
Eu nu am avut niciodata ganduri sinucigase !
Numenume a scris:Ce faci atunci cand astepti un posibil raspuns ca mori anul acesta sau in cateva luni, cum rezisti?
TRAIESTI VIATA DIN PLIN!
Si nu, nu-s dn povesti.
De tin tine cum traiesti, nu cum mori si cand si de ce.