Jump to content
Forum Roportal
miracovdicov

Va pare rau ca veti muri ?!

Recommended Posts

De ce l-ai deschis la religie? Se potriveste pe forumul despre moarte.

Ca sa nu mai spun ca e al n la x topic al tau despre moarte, regrete, dorinta de a trai vesnic, etc.

  • Upvote 1

Share this post


Link to post
Share on other sites
De ce l-ai deschis la religie? Se potriveste pe forumul despre moarte.

Ca sa nu mai spun ca e al n la x topic al tau despre moarte, regrete, dorinta de a trai vesnic, etc.

 

Nu am stiut unde sa-l deschid. Ma gandeam sa-l deschid la coltul trist. Dar l-am deschis la religie si spiritualitate pentru ca am crezut ca subiectul e religios. Dar puteti sa-l mutati unde credeti ca se potriveste mai bine numai sa nu mi-l stergeti. Vreau sa vad de curiozitate daca oamenilor le pare rau ca vor muri sau daca iubesc viata cu adevarat.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Va pare rau ca veti muri ?!

Intreaba'ma dupa ce am murit, asa voi putea avea o parere echdistanta . :cheer: i

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cine spune ca nu-i pare rau minte,chiar daca voluntar sau nu.

Asa ziceam si eu, ca sunt curajos ,ca o viata am si cu o moarte suntem datori cu toti.

Cand aripa mortii doar a starnit asa un vanticel pe langa mine,o data intr-o ocazie si nu este mult de atunci,nu stiu sa fi fost mai speriat si mai panicat in viata mea.

 

Culmea este ca doua lucruri ma suparau mai tare:

1 Am trait prea putin din ce mi-as fi dorit sa traiesc.

2Aoleo ce fac, adica ce face ea,ca ramane nevasta-mea cu toate datoriile pe cap.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cred ca tine mult si de varsta la care "ai de gand" sa mori. Acum da, mi-ar parea rau sa mor, dar daca as ajunge la 90 de ani... probabil moartea ar fi o binecuvantare.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Cine spune ca nu-i pare rau minte,chiar daca voluntar sau nu.

Asa ziceam si eu, ca sunt curajos ,ca o viata am si cu o moarte suntem datori cu toti.

Cand aripa mortii doar a starnit asa un vanticel pe langa mine,o data intr-o ocazie si nu este mult de atunci,nu stiu sa fi fost mai speriat si mai panicat in viata mea.

 

Culmea este ca doua lucruri ma suparau mai tare:

1 Am trait prea putin din ce mi-as fi dorit sa traiesc.

2Aoleo ce fac, adica ce face ea,ca ramane nevasta-mea cu toate datoriile pe cap.

 

eu cred sincer ca nu mi-ar parea rau. si desi ii multumesc lui Dumnezeu ca am existat (ca exist, ce tot am cu trecutul :jester: ) si am avut sansa sa cunosc viata cu bune si cu rele, cu abisuri si culmi, chiar nu mi-ar parea rau, decat asa, ca un vanticel usor si trecator.

am trait mai mult si mai intens, am simtit si vazut mai mult decat as fi sperat. n-am pierdut nicio clipa, nici cea mai simpla si aparent obisnuita clipa din viata mea... am reusit sa privesc si sa simt dincolo de ceea ce se poate vedea.

ceea ce se intampla e tocmai ceea ce tre sa se intample...

  • Upvote 2

Share this post


Link to post
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now

×