Cei 7 ani de acasa.

Toate teoriile bazate pe teste IQ ar fi demolate de simplul fapt ca rezultatele nu sunt atat de importante cum par. Insasi ideea de a determina IQ-ul cuiva, lucru care-l va incadra intre anumite coordonate dpdv al posibilitatilor pentru viitor (studii, angajare, felul cum e perceput etc), e gresita. E ca o stampila pe fruntea cuiva, fara sa se ia in considerare urmatoarele:

- oamenii iau drept bune si concludente acele intrebari, pentru ca li se spune ca sunt, desi nu pot sti daca asa este; fiecare e inteligent in felul lui, acele teste "masoara" anumite abilitati, nu inteligenta in sine, dar in ochii societatii eticheta cu acel scor va avea caracter general

- nu se ia in considerare starea in care e un om cand face un asemenea test (poate are o zi proasta, poate-l doare capul, poate e mahmur etc)

Dupa parerea mea, ca si psihologia de altfel, testele respective nu au nimic de stiintific in ele. Se merge pe incredere oarba in respectivul Georgel care le scrie, si in sistemul care isi permite sa clasifice oamenii atat de strict, pentru a-i transforma in roboti si a le stabili traiectoria in viata. Daca e sa invatam ceva din ce vedem in jurul nostru, e ca oamenii sunt imprevizibili, vointa cuiva poate multe, si etichetele chiar nu isi au rostul.

WinoStonehead a scris:

pentru a-i transforma in roboti si a le stabili traiectoria in viata. Daca e sa invatam ceva din ce vedem in jurul nostru, e ca oamenii sunt imprevizibili, vointa cuiva poate multe, si etichetele chiar nu isi au rostul.

eu consider ca testele de aptitudini, memorie, concentrare etc la copii chiar isi au rostul

si nu doar la copii

dar i-ar face pe parinti constienti de punctele in care trebuie copiii lor ajutati si ce trebuie sa fructifice

poate astfel nu ar fi obligati de parinti multi tineri sa se faca medici si avocati

ok, luam in calcul acea marja de eroare de care vorbesti(ca esti mahmur, trist etc) si daca repeti testul IQ dupa cateva zile, tot la acelasi rezultat ajungi!

nu regret nici un test de psihologie pe care l-am facut, nici nu am fost surprinsa de rezultate

WinoStonehead a scris:

Daca e sa invatam ceva din ce vedem in jurul nostru, e ca oamenii sunt imprevizibili, vointa cuiva poate multe, si etichetele chiar nu isi au rostul.

inteligenta nu are inlocuitori

munca si ambitia poate conta, de acord

dar nu in masura covarsitoare

NewTask a scris:

tu ai auzit de Titulescu ?

stiai ca el vorbea fluent 11 limbi straine?

stii cum a invatat 11 limbi straine si la ce varsta???

Da, am auzit. Dar tu de Heinrich Schliemann ? El a

lupini a scris:

Newtask, ce scrie in carti nu este general valabil.

Depinde foarte mult de copil, ca individ, de parinti, de mediu, de cam tot ce-l inconjoara.

nightwish a scris:

Newtask, ce scrie in carti nu este general valabil.

Depinde foarte mult de copil, ca individ, de parinti, de mediu, de cam tot ce-l inconjoara.

Eu consider ca este "general" valabil.

Exista si exceptii dar acestea sunt chiar exceptii deosebite.

In rest, tot ce se spune in referatul de sus este perfect valabil..

Creierul uman asta face, indiferent de mediul in care traieste copilul si indiferent de faptul ca are retard mintal sau nu.

Asa este construit si asta stie sa faca---practic incepe adaptarea la mediul inconjurator-Interactiunea.

Rolul parintilor este acela de a face ca aceasta interactiune sa se faca in parametri optimi..dar actiunea inconstienta a copilului este aceiasi---de a merge, a vorbi, a stabili legaturi intre persoane, obiecte, cerinte, nevoi...

Vrei sa-i intrebam pe parintii de pe forum cum a fost in cazul copiilor lor?

nightwish a scris:

Vrei sa-i intrebam pe parintii de pe forum cum a fost in cazul copiilor lor?

Sa vina sa-si spuna parerile..

Unii vor avea de invatat altii vor trece cu vederea..

Altii vor combate..

Eu, din postura de familist, dar fara copii, pot sa-mi dau doar cu presupusul.

Asta nu inseamna ca dau mereu cu bata in balta...

Nu sunt rupt de realitate si nici nu sunt lipsit de copii prin preajma..

Chiar imi plac copii si chiar am lipici la ei...

Pai n-am zis ca dai cu bata in balta, dar nu cred ca copiii intalniti din mine fac parte dintr-o statistica a exceptiilor.

NewTask a scris:

Dupa doar cateva luni incepe urmatoarea faza de evolutie. Iese la suprafata o dorinta profund ancorata in om, dorinta de a a vorbi. Copilul incepe sa dea nume lucrurilor. Sunetele specifice de foame, de sete, de bine, de somn, de durere, incep sa se imbine in unitati cu sens, iar in scurtul interval de doar o jumatate de an, copilul invata adeseori sute de cuvinte. In jurul varstei de 3 ani copilul stapaneste deja o sumedenie de reguli gramaticale al caror sens logic il va studia abia peste cativa ani buni. El stie sa foloseasca in jurul varstei de 3 ani genul, numarul, cazul si timpul, sa puna gradele de comparatie ale adjectivelor, sa foloseasca propozitii principale si secundare. Niciodata in toata existenta ulterioara nu vom mai avea aceasta uluitoare abilitate sa patrundem instinctiv atat de corect si de usor in gramatica vreunei limbi, fie ea materna ori straina.

Evident, e corect ce ai scris aici,