lynxul_negru a scris:Si apoi daca participarea statului german la unele companii are efecte bune, care-i baiul?
Tu ai incercat vreodata sa ai o afacere pe cont propriu? Din alte discutii mai vechi de pe forum, eu cred ca nu. La cum pui problema, esti ori functionar public, ori angajat la stat, ori una din astea doua e visul tau de a reusi in viata.
Eu am incercat, asa ca o sa-ti ofer cateva observatii. Chiar si intr-un sat de 800 de suflete, lucrurile merg in felul urmator: n-ai nici o sansa sa faci o afacere sa mearga (un autobuz care sa duca oamenii la oras in fiecare zi, de exemplu) atunci cand primarul ajunge la concluzia ca acea afacere ar fi mai bine s-o faca el, nu tu.
La fel se intampla si atunci cand statul se implica in economie in postura de patron. Regulile jocului se altereaza ori de cate ori e nevoie, pentru ca firma la care statul este asociat sa prospere in dauna celorlalte. Germania merge totusi mai bine decat Romania la capitolul asta doar pentru faptul ca acolo oamenii mai au si onoare, adica atunci cand implicarea depaseste anumite limite, ori demisioneaza ei, ori ii demit altii. Ceea ce face ca oamenii sa manifeste totusi o oarecare retinere, auto-impusa, de a altera regulile jocului.
Dar atunci cand lipseste onoarea, se intampla ca in cazul lui Adrian Severin: mecanismele coercitive se dovedesc insuficiente pentru a-l elimina din Parlamentul European, iar el tine conferinte pe teme de anti-coruptie, la invitatia lui Adrian Nastase! 
. La fel merg si lucrurile si in economia romaneasca, iar rezultatul este ca oamenii traiesc prost si nu sunt capabili sa inteleaga de ce. Continuand paralela cu satul pomenit mai sus, nimeni nu mai vine sa creeze o afacere acolo, pentru ca stie foarte bine ca daca va merge, o va prelua primarul. Iar reversul medaliei este ca oamenii din satul respectiv nu mai au acces decat la produsele si serviciile pe care le ofera primarul si apropiatii lui.
Ceea ce Germania intelege, dar tu nu, este faptul ca trebuie o economie privata puternica, INAINTE de a te juca cu angajari la stat de dragul de a crea locuri de munca. Romania nu are si nu a avut o astfel de economie privata puternica, iar rezultatul este ca cei cu spirit antreprenorial pleaca din tara, iar functionarii publici si angajatii la stat n-au decat sa ramana sa-si plateasca salarii unii altora. Cu rezultatele care se vad.
Apare in felul asta o selectie "naturala", cu efecte perverse: oamenii dispusi sa munceasca, fie si doar din postura de angajat, pleaca macar in Spania sau Italia, daca nu pot ajunge in Olanda sau Norvegia. Iar in Romania raman cei care doar se prefac ca muncesc sau cei care viseaza (si adesea chiar reusesc) sa prinda un job la o firma de stat sau intr-o institutie publica. Unde nu se intreaba nimeni daca acel job este util cuiva sau creaza plusvaloare in economie. Se inventeaza atributii, se cer rapoarte peste rapoarte de la Bucuresti, se fac uneori si ore suplimentare neplatite (ceea ce creaza respectivilor iluzia ca ei chiar muncesc din greu) dar in realitate, pentru economia nationala, utilitatea respectivului job este zero. Si cand ponderea acelor joburi cu utilitate zero este semnificativa, ca in cazul Romaniei, salariile din toata economia sunt si ele la un nivel pe masura. Ceea ce face ca si mai multi oameni dornici sa munceasca sa plece din tara.
