hans a scris:Nu poti sa privesti profetul mincinos ca pe o persoana.
Pe de alta parte cred ca e gresit sa credem ca Dumnezeu a predestinat o anume imparatie sa joace rolul de profet mincinos. Insa El, in Atotcunostinta Sa, a prevazut ca va exista o imparatie care va juca acest rol. Identic cu cazul lui Iuda Iscariot. Dumnezeu nu l-a programat pe Iuda sa fie tradatorul. Putea fi la fel de bine Petru sau Ioan. Insa ideea este ca Dumnezeu a prevazut ca Isus va fi tradat de un ucenic. E ca si cum ai arunca un miel intre lupi. Nu poti tu sa prevezi ce se va intampla?Insa nu stii cu exactitate care va ataca primul(Dumnezeu insa stie). E ca un joc de sah. Inchipuie-ti ca Dumnezeu, cunoaste absolut toate mutarile posibile intr-un joc de sah.
Astfel, eu cred ca liberul arbitru functioneaza foarte bine.Insa Dumnezeu lasa libera balanta alegerilor noastre, stiind totodata care va fi deznodamantul.
Domnule Hans,
Nici eu nu pricep prea multe si de aceia intreb.( Cartea spune, undeva prin scrisorile lui Pavel despre ...UN <<FIU>> al pierzanii care desigur, in conceptul meu, este o PERSOANA, NU o institutie stat sau state.) Deci, simplificid putin problema, mergem pe ideia de sigularitate. Discutind cu cineva, pentru ca tot a-ti adus aminte de Iuda, care desigur nu MAI ESTE, ca despre o persoana care trebuie sa VINA, a spus asa:
Stiti ca exista si ingeri cazuti. Ei stiau cine sunt si ce vor pati daca il urmeaza
pe Lucifer si totusi l-au urmat. Instinctul de conservare te poate avertiza, dar
nu forta. Apoi, nu e sigur ca proorocul va stii de la inceput cine e si ce va face,
ba din contra, se pare ca el va fi amagit ca va impune binele pe care il vroia
el, cu ajutorul puterii binenteles, si doar spre final va realiza cine e de fapt.
In ceea ce priveste predestinarea cu inteles de predeterminare, fatalitate,
trebuie un simt al deosebirii foarte fin. Intre predeterminare si predestinare
insotita de prestiinta, e, ca sa spun asa, ca asemanarea intre doi gemeni.
Seamana, dar nu sunt aceiasi. Predestinarea la modul slab, dar insotita de
prestiinta, adica i-am dat o misiune importanta acestui om si prestiu ca o va
accepta si duce la indeplinire, e foarte usor confundata cu predeterminarea
acelui om sa implineasca misiunea. Amandoua au acelasi rezultat si asta ne
induce in eroare. Numai ca primul accepta de bunavoie, iar cel de-al doilea,
fortat.
Ce parere aveti?