Das ist hillariousen.
Ich vreau sa spun identificarea rumunilor cu orice suna kinky si ne avantajeaza.
In schimb, cand realitatea (mai duhnitoare) loveste, fugim ca potarnichile - specie protejata (din cate stiu eu) in Romania.
In primul rand, nu prea avem cum sa discutam de calitatea celor scrise pentru ca banuiesc ca nimeni nu a citit 'opera'.
Si daca o citeste, nu m-ar mira deloc sa fie mai mult decat banala, insa stangerea de mana pe taramul suedez o catalogheaza o potentiala quasi-capodopera.
Deci, lasand la o parte o prea mica posibilitate sa fie o lucrare, opera, iluminare, etc, nu inteleg de ce ne-a lovit in moalele capului sentimentul national(ist) si ne-am auto-intitulat posesori de Nobel pentru literatura?
Ca vad ca exista deja o mini-polemica aici: e romanca, a mancat salam cu soia, e 'de-a noastra' frau Hertha?
Nein.
Cu toti cei 34 de ani traiti in Romania, personal, sunt convins ca tot nemtoaica a fost in rastimpul asta.
Ana Blandiana isi imagina harta Romaniei ca un buchet de flori, la radacina caruia salasluieste Marea Neagra, udand radacina florilor.
Poate sunt eu mai insensibil la arta si mie imi pare mai mult a hazna unisex.
Nu de alta, dar noi avem obiceiul sa ne mandrim cu profesorul-martir de la nu-stiu-ce liceu din US care a fost ucis intr-un obisnuit tir cu mitraliera intr-un high-school american acum vreo doi ani, profesor complet taiat-imprejur, sau cu cine-stie-ce menajera lovita in coafura de Vertu-ul slabanoagei de Naomi Campbell.
Adica, la sentimentul nostru de profunda nemultumire nationala, am fi in stare si sa ne mandrim ca yacht-ul lui Mike Tyson si-a golit haznaua in stravechiul Callatis, numai sa fim si noi mentionati cumva...
Mai pe scurt: lasati-i pe nemti sa se mandreasca cu Hertha Muller si pe noi cu al'de Enescu, Brancusi, Caragiale si ultimul pe lista, cu voia dvs, Costel Busuioc.