Dragostea n-are nici o ratiune. Daca ai nevoie de un om, daca il vrei aproape, daca ti-e dor de el, daca iti staruie in minte, daca alaturi de el te simti bine, atunci nu mai sta sa te gandesti atata si nu mai incerca sa fii EGOIST. Inseamna ca iubesti. Accepta si da tot ce poti fara sa ceri nimic, ia sa vezi ce bine te vei simti, daca si celalalt te iubeste. Asa ca nu mai cautati atatea ratiuni. Si nici nu amestecati conceptul de dragoste cu acela de trai in comun sau cu supravietuire pentru ca sunt diferite.
Poti controla iubirea?
Început de Roxana@ Elena, Vin 25 sep 2009 · 88 răspunsuri · 13.936 vizualizări
Pai de aia se si numeste dragoste.Daca se numea ratiune, ai fi inceput sa faci politica siu ai fi lipit afise electorale pe pereti.Asa ca multumeste-te cu partea dulce a lucrurilor.Iar daca nu, lasa pe altii sa manance tortul.
Scorpionul_Rosu a scris:Dragostea n-are nici o ratiune.
N-are nicio ratiune din momentul in care se instaleaza, dar pentru a se instala se foloseste de toata ratiune din lume, chiar daca nu ai timp sa constientizezi. Dovada, ca nu ne indragostim de oricine, ci doar de oameni ale caror calitati le cautam o viata...
Ne, ne, ne, ne...Suna bine, dar asta nu explica de ce daca alegerile sunt perfecte, sporeste numarul d de divorturi de dupa aceea.
ingeras23 a scris:Intrebarea care ma seaca sa zicem de la o vreme : Poti controla iubirea? Poti controla sa te indragostesti de cineva sau sa nu te indragostesti? Cineva imi zicea ca sentimentele le poti controla si ca depinde de tine daca iubesti o persoana sau nu. Eu zic ca nu este asa,se poate sa te indragostesti de cineva fara sa iti dai seama,si atunci ce e de facut?
Sigur ca poti controla orice sentiment. Daca VREI. Dar... suntem oameni - si nu vrem sa ne controlam sentimentele. Vrem sa fim ridicati in al noualea cer si coborati in abisuri de sentimentele noastre. Ne place in egala masura sa fim fericiti si profund nefericiti - pentru ca avem nevoie de trairile noastre interioare. Nimeni nu-si doreste o viata interioara plata. Ne place sa ne testam limitele si asta ne face oameni. ne place uneori sa iubim ceva ce stim ca ne-ar face nefericiti - si de ce stim asta de asta iubim mai cu foc. Si aplicam acest principiu in tot ceea ce facem.
vanghelis007 a scris:Ne, ne, ne, ne...Suna bine, dar asta nu explica de ce daca alegerile sunt perfecte, sporeste numarul d de divorturi de dupa aceea.
Ba se explica. Uite eu, de exemplu. Ma iau drept studiu de caz. M-a indragostesc de un barbat care are niste calitati pe care nu le gasesc la majoritatea. Cand il vad, cand il aud, cand ma gandesc la el, totul in mine se rascoleste. Ma agit, mi-e dor de el, devin nerabdatoare, si as merge cu el pana la capatul lumii fiindca stiu ca e cel mai de nadejde om pe care l-am intalnit si nu ar permite nimanui sa-mi faca rau (poate doar lui insusi in mod inconstient), dar .... stiu ca o relatie cu el nu mi-ar aduce fericirea, linistea, fiindca el nu ma poate iubi asa cum am eu nevoie sa fiu iubita. Si f posibil sa nu ne intelegem ca 2 porumbei si sa ajungem la divort. Nu pt ca nu ne-am iubi, ci pentru ca modurile noastre de a iubi sunt diferite.
Totusi, s-ar putea sa nu am puterea de a refuza aceasta relatie si aici intervine partea irationala. Daca stiu toate astea, de ce as mai accepta-o? Fiindca nu ma pot abtine. Mi-e rau cu el, dar mi-e rau si fara el...
Deci alegeri perfecte nu exista... doar intamplari aproape perfecte.
Editat Joi 10 dec 2009 15:21
vanghelis007 a scris:Ne, ne, ne, ne...Suna bine, dar asta nu explica de ce daca alegerile sunt perfecte, sporeste numarul d de divorturi de dupa aceea.
Casatoria nu are a face cu iubirea. Iar numarul divorturilor a crescut nu pentru ca dragostea a devenit mai efemera. S-au schimbat conditiile sociale. Acum 100 ani femeile nu puteau divorta pentru ca ele erau dependente material de barbatii lor. Nu aveau pur si simplu unde sa se duca, cum sa-si creasca copiii.
Suna al naibii de misto tot ce spui tu acolo.Dar faci cateva greseli foarte mari in studiul tau de caz.In primul rand,
-Nu exista iubiri perfecte, sau iubiri ideale.Este motivul pentru care majoritatea iubirilor esueaza in timp.
-Cei care salta in tine si joaca perinita sunt hormonii tai sau fluturasii.Este feeria aia a dragostei de inceput care ne face sa vedem viata in roz, si sa luam ciupiturile tantarilor drept sarutari gingase.
-Esti probabil o femeie puternica si n-ai nevoie sa fii aparata de cineva in mod expres.Te poti apara si sinbgura.Problema cu fragilitatea este buna pentru romanele victoriene.Ea oarba, el prost.Pe parcursul narativ, autoarea se intreaba si lasa cititorul cu sufletul la gura cine va da pana la urma in gropi?
Dar cea mai mare greseala pe care o faci stii care e? Faptul ca masurile sunt inegale in dragoste si noi asteptam sa ni se raspunda cu aceeasi masura.Nu se poate, draga mea.
-Partea buna sau rea intr-o relatie, este compromisul.Putem sa dansam lateral, dar stim cxa avem niste datorii de platit.Daca nu am sti asta, am putea schimba in mod permanent dansatorul.Dar aici, intervine compromisul si te trage de maneca:Alo, Doamna, vezi ca nici tu nu ai ochii si buzele facute, asa ca daca vrei sa nu ti se tina cont de asta, ia vezi.Uite aici lista de conce3sii...Si uite-asa devenim diabetici.
mica_curioasa a scris:Ba se explica. Uite eu, de exemplu. Ma iau drept studiu de caz. M-a indragostesc de un barbat care are niste calitati pe care nu le gasesc la majoritatea. Cand il vad, cand il aud, cand ma gandesc la el, totul in mine se rascoleste. Ma agit, mi-e dor de el, devin nerabdatoare, si as merge cu el pana la capatul lumii fiindca stiu ca e cel mai de nadejde om pe care l-am intalnit si nu ar permite nimanui sa-mi faca rau (poate doar lui insusi in mod inconstient), dar .... stiu ca o relatie cu el nu mi-ar aduce fericirea, linistea, fiindca el nu ma poate iubi asa cum am eu nevoie sa fiu iubita. Si f posibil sa nu ne intelegem ca 2 porumbei si sa ajungem la divort. Nu pt ca nu ne-am iubi, ci pentru ca modurile noastre de a iubi sunt diferite.Totusi, s-ar putea sa nu am puterea de a refuza aceasta relatie si aici intervine partea irationala. Daca stiu toate astea, de ce as mai accepta-o? Fiindca nu ma pot abtine. Mi-e rau cu el, dar mi-e rau si fara el...
Deci alegeri perfecte nu exista... doar intamplari aproape perfecte.
Ideea e ca nu stii toate astea - le afli pe parcurs.
Unii se casatoresc din dragoste - si dragostea moare - casatoria lor uneori moare odata cu dragsotea - alteori nu.
Unii se casatoresc din ratiune - uneori dragostea nu apare niciodata alteori dupa un timp apare si dragostea.
Din fericire - pentru ca altfel viata ar fi oribila - nu exisat protocoale dupa care iti traiesti viata. Din nefericire (sau poate nu) nici garantii.
vanghelis007 a scris:-Nu exista iubiri perfecte, sau iubiri ideale.Este motivul pentru care majoritatea iubirilor esueaza in timp.
Nici nu am zis ca ar exista... dar exista oameni care se pot intelege si iubi avand caractere si nevoi asemenatoare. Nu are sens sa ne afundam in compromisuri sufocante si frustrante.
vanghelis007 a scris:-Cei care salta in tine si joaca perinita sunt hormonii tai sau fluturasii.Este feeria aia a dragostei de inceput care ne face sa vedem viata in roz, si sa luam ciupiturile tantarilor drept sarutari gingase.
Posibil sa ai dreptate, dar hormonii sunt legati de sex si eu n-am legaturi sexuale cu omul. Altceva joaca perinita acolo inauntrul meu...