Parintii

Dar prieteni? Vreo prietena in a carei familie relatiile sunt normale, unde ai putea sa te duci si sa te refugiezi din cand in cand si unde sa fii tratata omeneste, cu respect si consideratie de catre parintii ei, ea si altii din mediul respectiv? Nimeni?

Zozolinus, esti copil facut la batranete. Nici nu ma mira lipsa de comunicare si prapastia uriasa care e intre tine si parintii tai. Lucrurile astea se intampla si cand diferenta e de 30 de ani, daramite la 50 cum e la voi.

Spui ca iti place muzica, si ca e singurul lucru in care te regasesti. Tu ai ales sa faci muzica sau ei te-au dat la muzica? La scoala iei note proaste, sau ce motive au parintii tai sa te puna sa studiezi mai mult? Dar TU ce vrei? Ce varsta ai? Ce vrei sa faci mai departe? Concentreaza-te pe asta. Lasa-i pe ei sa vorbeasca cat vor. Tu vezi-ti de viata ta si de ce te face pe tine fericita. Daca e muzica, fie. Nu te astepta sa te inteleaga vreodata. Si ma ales, nu-i mai asculta, si sa nu cumva sa ajungi sa crezi tot ce iti spun ei (ca esti proasta, ca nu faci nimic).

*T LAFN :) a scris:

Dar prieteni? Vreo prietena in a carei familie relatiile sunt normale, unde ai putea sa te duci si sa te refugiezi din cand in cand si unde sa fii tratata omeneste, cu respect si consideratie de catre parintii ei, ea si altii din mediul respectiv? Nimeni?

Am prieteni...dupa cum am mai spus,nu sunt omul nesociabil,dar pentru cat timp sa ma refugiez...2 ore?3?...sincer nici eu nu stiu ce sa fac,parintii mei sunt impotriva sa stau pe la prietene,prieteni ma suna din 5 in 5 minute[...]si dupa cum am mai mentionat de verisoara(37 ani) care imi era mai apropiata,cum ma vede prin oras,oriunde,suna acasa sa dea raportul,unde sunt si ce fac,in gen " stii unde e fi-ta? e in oras,la Teatru se duce la un spectacol,de ce nu o chemi acasa?de ce o lasi sa umble aiurea,tine-o in casa!" Asta e o parte foarte enervanta...

Enki a scris:

Zozolinus, esti copil facut la batranete. Nici nu ma mira lipsa de comunicare si prapastia uriasa care e intre tine si parintii tai. Lucrurile astea se intampla si cand diferenta e de 30 de ani, daramite la 50 cum e la voi.

Spui ca iti place muzica, si ca e singurul lucru in care te regasesti. Tu ai ales sa faci muzica sau ei te-au dat la muzica? La scoala iei note proaste, sau ce motive au parintii tai sa te puna sa studiezi mai mult? Dar TU ce vrei? Ce varsta ai? Ce vrei sa faci mai departe? Concentreaza-te pe asta. Lasa-i pe ei sa vorbeasca cat vor. Tu vezi-ti de viata ta si de ce te face pe tine fericita. Daca e muzica, fie. Nu te astepta sa te inteleaga vreodata. Si ma ales, nu-i mai asculta, si sa nu cumva sa ajungi sa crezi tot ce iti spun ei (ca esti proasta, ca nu faci nimic).

Sa iti raspund la intrebari - Intr-un fel ei mi-au propus doar,cand eram mica aveam vreo 3 ani,si a venit mama cu o vioara acasa,din joaca,am avut o profesoara,apoi au vazut ca am si talent in muzica,ureche buna dupa asta am mers la scoala de muzica,apoi am dat in clasa intai,la liceul de muzica,si acolo sunt de 11 ani....

-La scoala nu sunt tocmai omu care ia note proaste,sunt un fel de "tocilara" clasei,desi nu invat prea mult acasa,retin ce mi se spune,si am note chiar bune,rar daca se intampla sa iau un 4 sau chiar deloc.Ei ma pun sa studiez la muzica foarte mult,chiar mai mult decat pot eu,(din cauza oboselii,nu pot canta 3-4 ore,fiinca deja dupa o ora jumate nu ma mai concentrez) ,si daca nu fac cum trebuie mai bine stau si fac serios.

-Eu vreau muzica...si liniste...vreau sa ajung sa cant intr-o orchestra prin strainatate,mai multe vreau,sa imi fac la un moment dat un cvartet/trio etc si sa cantam,sa fac dirijorat si in ultim stadiu sa am propria orchestra,sa compun etc. Sunt multe care vreau sa le fac si pot...dar deja nu mai am cum,fiindca stresul sta in mine,am doar nevoie de liniste...si intelegere...(Merci ca vorbiti cu mine despre astea.)

Zozolinus a scris:

Sa iti raspund la intrebari - Intr-un fel ei mi-au propus doar,cand eram mica aveam vreo 3 ani,si a venit mama cu o vioara acasa,din joaca,am avut o profesoara,apoi au vazut ca am si talent in muzica,ureche buna dupa asta am mers la scoala de muzica,apoi am dat in clasa intai,la liceul de muzica,si acolo sunt de 11 ani....

-La scoala nu sunt tocmai omu care ia note proaste,sunt un fel de "tocilara" clasei,desi nu invat prea mult acasa,retin ce mi se spune,si am note chiar bune,rar daca se intampla sa iau un 4 sau chiar deloc.Ei ma pun sa studiez la muzica foarte mult,chiar mai mult decat pot eu,(din cauza oboselii,nu pot canta 3-4 ore,fiinca deja dupa o ora jumate nu ma mai concentrez) ,si daca nu fac cum trebuie mai bine stau si fac serios.

-Eu vreau muzica...si liniste...vreau sa ajung sa cant intr-o orchestra prin strainatate,mai multe vreau,sa imi fac la un moment dat un cvartet/trio etc si sa cantam,sa fac dirijorat si in ultim stadiu sa am propria orchestra,sa compun etc. Sunt multe care vreau sa le fac si pot...dar deja nu mai am cum,fiindca stresul sta in mine,am doar nevoie de liniste...si intelegere...(Merci ca vorbiti cu mine despre astea.)

Sincer whooww esti o persoana talentata,care munceste extraordinar de mult si foarte desteapta.E dificil cand mereu auzu ca esti proasta toanta sau alte chesti.Intre mine si parintii mei e o diferenta de 35 de ani si e o mare prapastie,apoi intre tine si ai tai e si mai mare.Ei au anumite concepti,nu ai cum sa ii schimbi.Ce poti face,sa tragi de tine acum cat mai ai pana termini liceul ,sa poti merge la facultate unde vrei tu.Acolo deja vei vedea diferenta,si sincer sa fie cat mai departe de casa.Eu una iti zic ca asta ar fi raiul pe pamant pentru tine sa ai un pic de libertate de spatiu,sa faci greselile tale sa te bucuri de ele.Ti se pare ciudat ca iti zic asta dar eu una cand am inceput sa fac greselile mele sa nnu se mai implicepreatare parinti mei in viata mea,m-am simtit fericita.Eu stiu ca ei iti vor binele dar din pacate nu stiu sa aiba un comportamant decent fata de tine. Nu am cum sa ii critic nici nu am acest drept dar stiu ce inseamna sa vina parintii tai sa te faca proasta tampita toanta nebuna si asta zii de zii,cu toate ca la scoala am fost mereu una dintre cele mai bune,de prin clasa 1 pana am terminat liceul.Cumva eu au influentata soarta mea ,au influentata anumite intamplari evenimente.Si da m-au adus la disparare sa simt ca nu mai pot trai asa.Ce sa zic ca imi ziceau mereu dute la doctor ca esti nebuna....si chestii de genul acesta si cand chiar am fost ,dar am fost pentru ca stiam ca nu mai pot ,au zis ca de ce merg eu la psiholog /psihiatru?Cum ma ajuta ala pe mine si ei nu ma ajuta? Caq parintii stiu ce e mai bine pentru copilul lor nu un strain.Dar nu am renuntata la terapie.Aproape 2 ani de zile am mers...au fost multe decaderi multe evenimente negative in viata mea,am invatat sa ma departez de ei,efectiv ca sa fiu departe de casa,imi gaseam ceva nou de facut.Proiecte peste proiecte-si nu imi pare rau ca le-am facut,vor da bine in cv-ul meu mai ales ca acum termin facultatea-dar initial nu le-am facut ca imi placeau(ca dupa acea am inceput sa fiu atrasa e alta poveste) dar le-am facut.....aveam zile in care ajungeam seara acasa si eram rupata de oboseala dar eram fericita ca nu dadeam pe acasa.Zile in care alta alternativa nu aveam decat sa stau inchisa in camera mea si toata ziua la calculator.Cand se finaliza cate un proiect ....eram cumva trista pentru ca nu suportam sa ii mai aud pe ei.Ii iubesc ca sunt parinti mei nu ii condamn pentru felul in care m-au crescut dar ei imi sunt otrava...si nu o zic ca sunt rea efectiv eram satula de a-mi mai vedea tatal beat si cu scandal si batai...apoi mama se lua mereu de mine...sau de sora mea.... am zis statul in preajma lor e sinucidere curata.Prefer sa stau cat posibil departe de ei,pana si statul inchisa sa invat e mai bun decat sa stau cu ei.Si eu nu imi place sa invat eu am fost poate un pic peste ceilalti,prindeam din clasa,aveam un talent extraordinar la matematica ...si ma bazam pe prinsul din zbor.Poate asta e singurul meu regret ca nu m-am axat pe ce eram eu foarte buna si talentata.Dar tu esti talentata la muzica...profita de asta fa-ti o cariera din asta..bucurate de asta....si daca altfel nu poti mai bine ingroapata in studiat.sincer stiu ca e greu si vrei cate o pauza...dar mai bine faci asta decat sa ii auzi pe ei cum se iau de tine.E mai sanatos

Zozolinus, pai parintii tai se contrazic: ba vor sa faci muzica si sa studiezi mai mult, ba te ameninta ca nu te mai lasa la muzica. Ce vor pana la urma de la tine? Ai vise frumoase, sa te tii de ele. Studiaza cat simti tu ca ai nevoie ca sa le atingi. Mi se pare ca esti o persoana ambitioasa, care stie ce vrea si este si capabila sa munceasca pentru asta. Mai ales ca iti si place, chiar nu ai cum sa nu reusesti. Nu baga in seama ce spun parintii, am impresia ca vorbesc doar ca sa se bage in seama si sa simta si ei ca au autoritate, ca tu oricum studiai si fara sa te bata ei la cap. Stii ce? Zi ca ei, si fa ca tine, cum simti tu, cat simti tu.

erena a scris:

.Dar tu esti talentata la muzica...profita de asta fa-ti o cariera din asta..bucurate de asta....si daca altfel nu poti mai bine ingroapata in studiat.sincer stiu ca e greu si vrei cate o pauza...dar mai bine faci asta decat sa ii auzi pe ei cum se iau de tine.E mai sanatos

- Si asta e ceva,o sa incerc sa fac asta sa vad ce se intampla...duh...cat de bine imi e sa vorbesc cu cineva despre toate,daca ai stii cat de mult am nevoie de liniste...azi am plecat de acasa si am stat in parc,mi-am luat un caiet de muzica si am inceput sa compun...era liniste,chit ca era frig...dar macar ma linistesc,ma calmez...acasa e o atmosfera apasatoare de aia,de parca tre sa izbucneasca o bomba in orice secunda. Stiu ca toata lumea are probleme si nu prea vorbesc cu prietenii despre asta...

Enki a scris:

-Merci mult Enki,si eu sincer,ajunsesem cam a aceiasi concluzie...

Zozolinus a scris:

- Si asta e ceva,o sa incerc sa fac asta sa vad ce se intampla...duh...cat de bine imi e sa vorbesc cu cineva despre toate,daca ai stii cat de mult am nevoie de liniste...azi am plecat de acasa si am stat in parc,mi-am luat un caiet de muzica si am inceput sa compun...era liniste,chit ca era frig...dar macar ma linistesc,ma calmez...acasa e o atmosfera apasatoare de aia,de parca tre sa izbucneasca o bomba in orice secunda. Stiu ca toata lumea are probleme si nu prea vorbesc cu prietenii despre asta...

Da toata lumea are probleme,dar fiecare le facem fata diferit. Incearca ca din cand in cand sa te mai descarci,gasesteti o persoana care sa te asculte,ai nevoie . E dificil sa facem singuri fata la atata tensiune.Stiu ce in seamna sa fie o asa tensiune in casa,incearca sa te detasezi,nu zic ca e usor dar poti,daca ai reusit sa faci fata la atata tensiune poti invata sa te detasezi de ei,sa incerci cumva sa ii ignori,sa faci cum a zis Enki,zi cum vor ei si fa cum simti tu,chiar daca vor fi anumite consecinte,mai greu la inceput de suportata dar cam asa i-am dresat eu pe ai mei parinti sa imi confere o anumita libertate sa ma mai lase in pace,sa fac ce vreau eu.....si in primul rand sa nu ma mai streseze.Nu o fac constient ei vor doar sa iti fie bine doar ca nu aleg metoda potrivita si sunt prea incapatanati,prea batrani ca sa se schimbe si cateodata mai au nevoie de cate un soc din parteanoastra.Uite eu de exemplu i-am facut o chestie mai uratica mamei mele,ca tot timpul tre sa vin la 10 acasa,daca intarziam mereu unde esti...si cearta scandal,mereu eram oaia cea neagra...si intr-o zi intrebandu-ma unde ma duc si impunandu-mi o ora i-am zis ca ma duc sa fac un avort , eu si atunci si acum ma amuz....a urmat o perioada..de bunituri,cand trecea pe langa mine in casa parca era un leu turbat,o luna nu mi-a vb..dar dupa ce s-a calmat am linistit-o si i-am zis stiu sa am grija de mine...si daca nu ma lasa in pace chiar va avea parte desurprize.Acu e ceva mai bine,are scapari destul de dese...de a ma alinta...cu cuvinte toanto sau tampito...dar mai ok e acum ca innainte . Acu nu te sfatuiesc sa faci acelasi lucru dar ti-am zis cateodata e nevoie de anumite lucruri extreme pentru ai linisti un pic pe parintii nostri.

Cine ar vrea sa-si petreaca timpul intre vibratii negative in loc de pozitive? Cu cat te relaxezi mai mult, la amici chiar si o ora pe zi, in parc chiar si singura, cantand, citind etc. ...cu atat mai bine.

Nu poti sa-ti modifici parintii si sa-i faci responsabili si empatici, ei se comporta precum au fost crescuti de catre ai lor parinti. Sunt produsul mediului si imprejurarilor. Ai vrea sa tu sa fii la fel ca ei, sa ajungi la maturitate sa-ti jignesti copilul facandu-l prost si incapabil? Daca nu - atunci distanteaza-te mental de situatie si uite-te la ei (la parinti) din afara. Vezi-i asa cum sunt si nu asa cum ai vrea tu sa fie. O sa te ajute. Nu e nevoie sa te certi cu ei, nu e nevoie sa plangi, nu e nevoie nici sa comunici prea mult cu ei (cum ai putea comunica cu unul care-ti spune ca esti tampit? cand de fapt el e un incapabil si un iresponsabil fiindca nu e in stare sa-si motiveze pozitiv progenitura si sa-i castige respectul prin dragoste neconditionata).

Nu e nevoiw sa te certi cu ei, nu e nevoie sa plangi, nu e nici cazul sa le dai dreptate cand parerea ta nu coincide cu a lor, tot ce trebuie sa faci e sa te comporti politicos, decent si demn. Gandeste-te cum ai vrea sa fii ca om si comporta-te ca atare si nu mai lasa pe nimeni sa-ti puna stampile pe frunte niciodata (ca esti prost, tampit sau incapabil) fiindca nimeni nu e prost tot timpul asa cum nici destept nu e in toate.

citeste postarile de pe acest forum referitoare la Analiza Tranzactionala, de pilda postarea cu VICTIMA-AGRESOR-SALVATOR