Parintii

Vreau sa va povestesc si eu ceva...(Am foarte multe probleme cu parintii mei..(si nu mai stiu ce sa fac..cn ma poate ajuta..cn ii poate face sa ma inteleaga si pe mn ca totusi am 17 ani si nu mai sunt mica...Tatal meu mereu se ia de mn,orice as face el se ia de mn...in fiecare zi aceleasi certuri si probleme...nimik nou...

Daca vreau si eu sa plec undeva cu gasca nu pot din cauza parintilor care ma cred ca mai am 10 ani...pic de libertate nu imi dau parintii mei...(:-(acum mai nou imi interzice sa mai fiu cu prietenul meu...am ajuns la disperare ...nu mai stiu ce sa fac...nu este sapt fara sa nu plang...la varsta mea eu nu consider ca trebuie sa intampin atatea probleme care in fond sunt de oameni mari...tata bea in fiecare zi si face scandal,daca ii zic ceva imi zice ca ce ma intereseaza...eu am grija si de sora mea mai micacare este in cls a 2...o ajut cu temele,ii dau sa manance,o spal..parca ar fi copilul meu..mama sta toata ziua la servici...si ea se supara mereu pe mn din motive absurde...Intr.o zi m.a pedepsit pe motiv ca plecasem pana in oras cu o prietena fara sa o mai sun...si pentru chestia asta nu m.a mai lasat sa ies afr...ce ziceti de asta?e normal ce face?...acum am inceput scoala,a 11-a...tata ma terorizeaza ca invata,invata,invata...si imi facandu.mi asta mereu nu mai imi arde de invatat...stiu si eu ca tre sa invat ca na am si eu o minte,si sunt constienta de chestiile astea ca fara scoala nu faci nimik dar nici asa ceva sa iti faca nu e normal...eu una nu mai suport asa ceva...ma aduce la disperare,eu nu pot trai asa...

Mi.am intalnit iubirea adevarata acum mie frica sa nu o pierd din cauza parintilor..:((:D(:-ss..imi e frica...

Va rog ajutati.ma si pe mn cumva sa ma inteleg cu parintii mei,ca mereu am lasat de la mn ca sa ma inteleg bn cu ei dar ei nu vor asta...:(vor doar sa imi reproseze mereu cate ceva...

Sunt intr.o situatie dificila...ajutati.ma!!!!...V.am poopat

Te rog sa nu mai folosesti limbajul de mirc.

e misto la 17 ani ca orice iubire crezi ca e aia speciala si cu motz. probabil nu e deloc asa dar ai sa vezi tu cand o sa cresti. pe de alta parte, la anii tai, incearca sa inveti, sa iti faci un rost si sa o roiesti cat mai departe de ai tai. cu parintii te nasti, nu ti-i alegi, asa ca nu ai decat sa ii suporti pana cand poti pleca linistita de acolo. taica-tu isi varsa amarul in bautura, maica-ta se refugiaza in munca... ce sa iti spun e trist dar singura ta sansa e sa pleci de acolo cat mai rapid si eventual pe propriile forte. da-ti bacul, intra la o facultate, ia un job, si cladeste-ti viata ta. o sa fie greu dar aici nu cred ca ai sa gasesti linistea si aprecierea de care ai nevoie. pe de alta parte nu tot ce iti reproseaza e fara motiv, de exemplu mama ta s-a suparat pe tine pt ca nu ai dat dovada de responsabilitate si ai plecat fara sa ii spui unde. nu trebuie sa crezi ca daca ii spui unde ce si cum faci vrea sa te controleze, ci doar o linisteste. totusi la 17 ani poti sa faci diverse chestii pe care pe urma ai sa le regreti deci nu cred ca a fost rau intentionata. succes!

Draga mea,

Si eu am trecut cam prin tot ce treci tu acum(mai putin faza cu baurura la tata)...si parintii mei au fost extrem de exigenti cu mine dar,desi atunci eram foarte revoltata,dupa un timp am realizat ca erau asa pentru ca le era frica sa nu patesc ceva rau.Din cauza asta mama ta,de exemplu,vrea sa stie unde pleci.

Nu sunt de acord cu faptul ca nu te lasa nicaieri cu prietenii,sau ca te cearta din orice...sa nu crezi ca le dau dreptate...numai ca ,asa sunt ei...nu ai ce sa le faci,asta e felul lor si nu cred ca se vor schimba vreodata...insa tu poti...

Cand se iau de tine,te duci frumusel in camera ta spunand ca tu nu vrei sa te certi,si ca ai de invatat...astfel,eviti si o cearta si ii faci si pe ei sa isi dea seama ca esti responsabila...

Trebuie sa mai rezisti,macar sa mai poti creste putin sa poti fi pe picioarele tale,sa iti faci o viata a ta si sa nu mai depinzi de ei...

Rabdare multa iti doresc!

Orice parinte vrea ce e mai bun pt copilul sau si...de cele mai multe ori exagereaza... Tata, daca ar fi dupa el, ar vrea sa-mi aleaga si barbatul cu care sa ma marit... si asta la 23 de ani, nu la 17! Si i-am pus piciorul in prag...si asta e, o sa se obisnuiasca cu situatia, e viata mea si vreau ca toate alegerile (bune, rele) sa imi apartina!

Inainte sa ma lamuresc am cateva intrebari:

Tatal si mama ta cum se inteleg?

Mai petrece si altcineva timp cu sora ta mai mica in afara de tine, sau toata raspunderea ti-a fost lasata?

Tatal tau e violent cand bea?

Te-ai hotarat ce vrei sa faci pe viitor (in ce oras vrei sa faci facultatea, sa locuiesti)?

Exista vreun motiv pentru care parintii se opun relatiei tale cu prietenul, il cunosc, s-a intamplat ceva care sa-i faca sa ia hotararea asta?

Si nu in ultimul rand, exista momente cand te impaci bine cu ei (discutii amicale, in special cu mama) sau doar iti dicteaza ce sa faci? Te-au tratat asa dintotdeauna sau doar in ultima perioada?

denise01elle a scris:

Orice parinte vrea ce e mai bun pt copilul sau si...de cele mai multe ori exagereaza... Tata, daca ar fi dupa el, ar vrea sa-mi aleaga si barbatul cu care sa ma marit... :) si asta la 23 de ani, nu la 17! Si i-am pus piciorul in prag...si asta e, o sa se obisnuiasca cu situatia, e viata mea si vreau ca toate alegerile (bune, rele) sa imi apartina!

mda, controlul absolut al parintelui autoritar care se crede Dzeu si decide pt odrasla ce e mai bun dupa mintea lui nu dupa sufletul copilului. copilul daca poate si vrea ar trebui sa plece de langa asemenea parinti. e valabila si pt relatii nocive, bolnave, in care unul dintre parteneri este mereu critic, suspicios si pseudo-paranoic.

Si eu as vrea sa scriu ceva...

Parintii mei,de cativa ani incoace...nu se mai opresc din a ma certa si din a ma aduce in starea de a ma pierde cu firea.Am inceput sa obosesc sa plang aproape in fiecare zi,si ajung sa urlu ca nu mai vreau sa se poarte asa si ca am nevoie de liniste...Nu sunt eu prea inaintata in varsta...dar incep sa cred ca nu o sa ajung bine,cedez nervos extrem de des...studiez muzica...vioara si pianul si mereu exista subiectul : "nu studiezi cat ar trebui!"...imi este imposibil sa studiez 4-5 ore pe zi,din cauza ca sunt mai toata ziua la liceu,(dimineata repetitii,dupa-amiaza cursuri),vin seara,obosita...si mai stau la PC,ascult muzica...dar si asta e un motiv de cearta..."de ce stai atat la PC?"...profesorii de muzica trag de mine intr-o parte si in alta...ba concursuri,ba concerte,auditii...in clasa e o atmosfera de zarva si galagie mai tot timpul...si ca sa ajung acasa si sa aud ca sunt proasta,si idioata...ma pierd...incep sa plang,si daca plang tata imi zice " de ce plangi?esti proasta? nebuno! ",mama cand vede ca ma cearta tata,are o placere de a pune paie pe foc...Am rugat-o pe mama sa ma duca la un psiholog din moment ce amadoi parintii sustin ca sunt labila,si de cand cu caderile astea nervoase,incep si eu sa cred acelasi lucru.Am o anumita idee ca bine nu o sa ajung,deja de trei ani sunt intr-o stare de decadere.Nu aud decat ca nu fac nimic bine,nu o sa ajung nimic,nu o sa ma mai lase sa fac muzica,(ceea ce ma doare fiindca este singurul lucru in care ma regasesc),"noi o sa murim si sa vedem ce o sa faci tu",sau invers " da,mori odata! ca m-am saturat sa te vad"...chiar si la nervi...nu e prea minunat sa ti se zica asta,sunt constienta de toate problemele lor,si financiare si etc,le-am spus sa ma angajez,dar nu au vrut,iar acum ceva timp m-au certat ca" tu de ce nu faci nimic,de ce nu te angajezi?",si sunt inca minora ...am nevoie sa fiu singura...sa am liniste,am ajuns sa ma calmez doar fumand(ceea ce oricu e pe baza de psihic),si totusi,nu sunt un om inchis in mine,sunt sociabila,foarte non-conformista,ceea ce parintii mei nu sunt,avand varstele cuprinse intre 60-70 de ani...oricum...vreau cumva sa fac sa fie liniste...va rog sa ma ajutati,sa imi ziceti ceva...orice. Multumesc.

Zozolinus a scris:

...sa imi ziceti ceva...orice. Multumesc.

Nu ai pe nimeni in familie mai apropiat, mai normal, mai cald in afara de parinti? Vreun bunic, vreo matusa...care sa-ti fie un fel de mentor iubitor si care sa-ti dea incredere in tine si sa te sustina din dragoste sincera?

*T LAFN :) a scris:

Nu ai pe nimeni in familie mai apropiat, mai normal, mai cald in afara de parinti? Vreun bunic, vreo matusa...care sa-ti fie un fel de mentor iubitor si care sa-ti dea incredere in tine si sa te sustina din dragoste sincera?

Am avut,la un moment dat o bunica dar a decedat acum trei ani...si am o verisoara,mai mare care acum are 37 de ani,inainte facem ce spunea ea,dar acum am si eu creier si gandesc,iar concluzia e ca a inceput sa se poarte ca mama,si sa ii spuna ca "fiica-ta nu mai poate de bine!"...relatiile intre membrii familiei nu sunt foarte apropiate,bunicii au decedat...si restul de rude...nu sunt foarte apropiati de mine...