Am urmarit un show la Tele cu Andrew Zimmern in Polonia, despre ce a lasat in urma in arta culinara si cum a influentat viata polonezilor trecerea lui Napoleon Bonaparte in drum spre Rusia si inapoi. Partea politica a fost scurta ca pe mancare esta orientat programul, dar accentua ca soldatii n-o duceau chiar bine si trebuia sa se intretina singuri cat treceau prin padurile in plina iarna, daca nu voiau sa moara de foame. Retetele ce se manca in palatele unde imparatul a fost cazat, n-au importanta, soldatii aveau de mers la vanat, dar si gasit in pamant niste radacini edibile/comestibile sa suplimenteze hrana cu ciuperci, boabe de Jenupar, etc., n-am nici fantezie cam ce au mai gasit in acele paduri interminabile sub zapada, dar nu sint prea curioasa sa aflu ce le-a tinut in viata. De obicei un mistret, o caprioara sau pasari de padure era in vasul lor de gatit, focul aprindeau cu ajutorul unui pumn de praf de pusca, iar ca sa-i dea o aroma si carnii salbatice, soldatii destepti tot la armamentul din dotare s-au uitat pentru ingredientul secret, si l-au pudrat tot cu praf de pusca 
Pe cat pare de ciudat, pe atit este si azi folosit la conservarea mezelurilor si carnurilor acest praf negru, nitritii, si nimeni nu prea se da indarat de la bunatati delicatese,
care au acel "Je ne sais quoi" atractiv si apetisant pe platourile de aperitive si nu numai.
A trebuit sa foloseasca soldatii flamanzi tot ce aveau la indemana, era supravietuirea lor un mare semn de intrebare, plus aveau si de luptat si de preferat sa ramana in viata!!!
Rad si acum desi n-ar fi cazul, insa mi-au ramas ochii la ciupercile Chanterelle din care sint si azi din belsug in acea zona, dar nu pe aici si le ador si n-am cum sa rezolv ecuatia asta.
