Sotul meu vrea sa divorteze

fulgdenea a scris:

eu cred ca el stie ce vrea, ea cauta butonul "panica, help"

ce usor e sa fuga la greu...si greul ghici pe umerii cui vor cade? Apoi revine cand copii sunt mari si casa platita nu?

Kilkoana a scris:

Se numeste pe dracu. Sa fiu barbat, daca imi spune ca tine un copil, dupa ce am declarat clar ca nu as vrea un copil, as lasa-o cu copil cu tot pe cap.

ce usor e sa te joci cu copilul si vaginul alteia...avort zici?

Alex_xela a scris:

ce usor e sa fuga la greu...si greul ghici pe umerii cui vor cade? Apoi revine cand copii sunt mari si casa platita nu?

pana la urma TU stii ce vrei ??

ca lucida vad ca esti, de analizat i-ai analizat si pe el si pe doamna ma-sa...

eu tot nu pricep... il mai vrei sau nu ?? tinand cont ca nu ai cum sa stii cat timp va continua ca el sa se comporte asa...

Alberik a scris:

Divortul ii un pacat si-i da spor spre alte pacate.

si sa nu iti iubesti si doresti familia ce este ?? si spre ce sa spor ??

the_listener a scris:

solutii pentru ea? simplu SA FIE FEMEIE si nu cum spunea zexelica mai sus CIOCANITOARE si avea perfecta dreptate (postarile ei sunt dovada '' discutiilor in casa '' ).....daca aici sotul si ma-sa sunt '' facuti varza'' NU VREAU sa imi inchipui cum e in casa la ei, intre ei

multa iubire

ps nu am vazut nici macar o calitate cit de mica a lui SPUSA DE EA.... si ma indoiesc ca nu are chiar nici una

multa iubire

eu am sa descriu varianta mea bineinteles. Cand va avea binevointa sa comunite capricornul meu am sa iti fac cunoscuta si varianta lui.Pana atunci nici eu nu i-o stiu.

Nelinistita a scris:

Din ce scrii - tu ai acumulat ceva frustari de cand esti cu el - asa ca presupun ca faptul ca vrea sa va despartiti te deranjeaza doar pentru ca vine de la el - relatia dintre voi din ceea ce spui pare destul de incordata. De ce ti-ai dori sa ramai cu el?

responsabilitati, sa ne dam o noua sansa, e imposibil iubirea infocata sa se treansforme asa intr-o sfoara sufocanta. Copii au nevoie de tata care nu poate fi inlocuit. Daca revine normal ca se vor schimba si conditiile.

Floarea Neatinsa a scris:

la 25 de ani nu esti suficient de matur, esti numai curajos si indragostit... maturitatea vine din experienta, ori... la voi... a fost prima experienta de acest gen

ai spus de mai multe ori "Eu gateam eu ii pregateam masa, eu spalam vasele, eu aveam grija de copii..." etc... de pre multe ori

asumarea unei responsabilitati de a avea o familie nu inseamna neaparat sa renunti la aspiratii... el poate ca asa a inteles

iar tu... cu siguranta ai inteles ca trebuie sa alegi intre familie si cariera.

ai ales familia si mai mult de atat , ai ales sa faci TOT, lucru total gresit pentru ca asa nu l-ai implicat si pe el in cresterea copiilor si in evolutia voastra de famile.

faptul a el nu mai poate sa evolueze cu voi alaturi... e un motiv putin credibil... putea macar sa incerce sa isi continue studiile si daca il depasea situatia... atunci avea tot dreptul sa se planga. masteratul se poate face in paralel cu serviciul si cu familia, si sunt convinsa ca nu ai fi avut nimic impotriva sa se duca seara la cursuri decat sa il vezi cu berea in mana la televizor...

avem printre noi, cel putin un exemplu, o femeie puternica, pe "Nelinistita", care a putut sa se desprinda, sa devina independenta cu 2 copii, deci se poate ! fiecare avem dreptul sa cautam fericirea... chiar daca la un moment dat ti se pare ca esti legat de maini si de picioare, ai sansa sa te rupi, daca vrei !

ps: iar faza cu parintii... nu da vina pe ei, si nici pe soacra... nimeni nu hotaraste in numele tau !!

daca eram singuri, probabil, dar copii ar trebui sa le trezeasca spiritul patern. Cand am nascut copii am insistat sa fie prezent asa poate va deveni mai responsabil. Dar nu a avut efectul scontat. Ce a avut de spus dupa aceaste experiente: s-a laudat la prieteni ca a fost primul care a tinut copii in brate si cat a suferit maica-sa cand la adus pe lume.

cand ne-am casatorit era tras ca prin inel. Acum o luna era destul de voluminos. la 1,80 avea 110 kg. In aceasta luna a pierdut 10 kg. L-am intrebat de ce nu a facut acest efort cat am fost impreuna? Si el mi-a raspuns ca nu sunt in masura sa il intreb acum si nu am dreptul sa il intreb atata timp cat nu mai suntem impreuna. Deci?

Acum sunt ca o leguma...dar Nelinistita mi-a dat sperante si acum am nevoie de timp sa...abia astept sa imi caut o slujba.

Floarea Neatinsa a scris:

pana la urma TU stii ce vrei ??

ca lucida vad ca esti, de analizat i-ai analizat si pe el si pe doamna ma-sa...

eu tot nu pricep... il mai vrei sau nu ?? tinand cont ca nu ai cum sa stii cat timp va continua ca el sa se comporte asa...

Da, il vreau inapoi. Cred ca greseala mea e ca i-am dat drumul prea tare la sfoara. Probabil vrea sa ii fiu ca mama. Este obisnuit sa fie cicalit? De ce si-a pierdut vointa? Si sunt sigura ca libertatea care si-a luat-o este de moment caci va reveni la starea initiala. Nu cred ca eu sunt vina... Elisi poarta vina pentru propriile insuccese. Timp a avut destul sa se realizeze. Maica-sa cred ii sta in cap.

Alex_xela a scris:

daca eram singuri, probabil, dar copii ar trebui sa le trezeasca spiritul patern. Cand am nascut copii am insistat sa fie prezent asa poate va deveni mai responsabil. Dar nu a avut efectul scontat. Ce a avut de spus dupa aceaste experiente: s-a laudat la prieteni ca a fost primul care a tinut copii in brate si cat a suferit maica-sa cand la adus pe lume.

cand ne-am casatorit era tras ca prin inel. Acum o luna era destul de voluminos. la 1,80 avea 110 kg. In aceasta luna a pierdut 10 kg. L-am intrebat de ce nu a facut acest efort cat am fost impreuna? Si el mi-a raspuns ca nu sunt in masura sa il intreb acum si nu am dreptul sa il intreb atata timp cat nu mai suntem impreuna. Deci?

Acum sunt ca o leguma...dar Nelinistita mi-a dat sperante si acum am nevoie de timp sa...abia astept sa imi caut o slujba.

spirit patern... nu stiu cat la suta din tati au acest simt patern dezvoltat... in fine, asta e o alta discutie

nu trebuia sa faci pe "wanderwoman" in toti acesti ani, daca el nu isi asuma responsabilitatea trebuia sa i-o bagi pe gat ! a avut prea mult timp liber...

fff bine ca o sa iti cauti un job... dar nu mi-ai raspuns : ce vrei ??

Alex_xela a scris:

ce usor e sa te joci cu copilul si vaginul alteia...avort zici?

Crede-ma vorbeam de propriul vagin din dotarea mea. Tu consideri ca imi pasa mie de vaginul alteia? Nici cat daca se umezeste in prezenta barbatului care mi-ar apartine.

So, ai facut cum ai stiut. Eu nu ma joc.....nici de a Dumnezeul, nici de a " Boule care esti, tre sa iti asumi responsabilitatea!". Nu vrea, nu vrea.

Alex_xela a scris:

Cand am nascut copii am insistat sa fie prezent asa poate va deveni mai responsabil. Dar nu a avut efectul scontat. Ce a avut de spus dupa aceaste experiente: s-a laudat la prieteni ca a fost primul care a tinut copii in brate si cat a suferit maica-sa cand la adus pe lume.

Da, il vreau inapoi.

Este traumatizant pt boureni asta. Bine ca a mai facut sex cu tine.......gisas!!!....rezulta nu ii pasa de nimic decat de el, nici nu afost impresionat, macar spre a nu mai face sex cu tine. Recte impresionat negativ, vazand procesul nasterii...

Daca ai decis ce vrei, comunica-i si mai inghite cam vreo nspe tone de ceea ce ai descris sus. Fiecare pasare pe limba ei moare.

Floarea Neatinsa a scris:

daca el nu isi asuma responsabilitatea trebuia sa i-o bagi pe gat ! a avut prea mult timp liber...

A facut-o macar odata. Ca primul kinder l-a vrut si el. Bine, kinderii nu is obiecte, acu existeaza, asta este....sanatosi si frumosi sa fie....dar stai linistita, fara sa imi placa oo epilate, a facut-o deja ...i-a bagat pe gat responsabilitatea si acum ii zice"Uite ce am facut eu pentru tine", am facut asta-asta-asta.....

Nu ca hoasca de soacra ar fi buna.

Alex_xela a scris:

In timpul casatoriei iti dai seama de procentul de siguranta al copilul cu el

Il vreau inapoi cu siguranta, sa puna capul de sus la munca nu doar cel de jos.

Ar fi ideal sa ghicesti procentul ala inainte de casatorie?

Da` ziceai ca munceste.

Sa adunam.....

Alex_xela a scris:

Mai ales daca este tanara are si ea necesitati psihice si fizice pe care un copil dupa cum se stie nu le poate implini. Femeia nu este doar mama.

Alex_xela a scris:

Nelinistita mi-a dat sperante

Povestea a inceput acum aproape 2 ani. L-am cunoscut pe un site de dating. Eram divortata de un an si hotarata sa-mi gasesc un partener. A fost primul cu care m-am intalnit.

Kilkoana a scris:

......hai ca stii sa citesti intre randuri. Cine o fi deschis topicul?

ultimul quote nu e scris de mine... si sincer nu prea inteleg care este concluzia ta? Eu am facut al doilea copil sa il tin la fusta mea???

Nelinistita mi-a dat sperate ca se mai poate avea viata dupa divort. Si are dreptate . Am venit pe forum sa aflu parerea unui neimplicat. Probabil as fi fost in stare sa dau sfaturi altora, dar mie nu pot sa imi dau sfaturi. Nu stiu cu ce i-am gresit omului meu si nici nu vrea sa imi spuna. De aceea cer sfaturi sa refac ce se mai poate. Nu pot sa fiu viata asta singura si cu doi copii.

Alex_xela a scris:

Din pacate te-ai expus oricaror pareri, oricat ma ingretosaza sa citesc aluziile la avortarea unui copil care traieste bine mersi, pe care il cresti si iubesti. Sotul tau pare sa treaca printr-o "midlife crisis", ceea ce aud ca se intampla des barbatilor la o vreme dupa ce si-au intemeiat o familie, anume dorintele si egoismul adolescentei revin. Simplul fapt ca ezita si ca incearca sa petreaca momente placute cu tine, chiar si scurte, arata ca e in cumapana si ca ii place compania ta, dar deocamdata se concentreaza asupra propriei persoane. Si repet lucrul pe care l-am mai spus; lui nu pare sa-i mearga rau in casa voastra; isi face planuri de viitor dar in continuare in comfortul casei si beneficiind de lucrurile pe care la faci pentru el. Daca ar fi singur o perioada poate le-ar aprecia mai mult; i-ar lipsi. Totodata...poate despartirea, chiar si temporara, nu ar fi cea mai buna solutie. Dar ar fi bine ca el sa fie foarte constient de diferenta dintre viata de burlac si viata de om casatorit, care are un sprijin in sotie oricand are nevoie. Ma gandesc la astfel de barbati ca la copiii care-si pun hainele-ntr-o traista si spun "Acum plec de-acasa, n-o sa-mi lipseasca nimic din ce-am avut." Mie una, dupa ce am cunoscut viata de familie, singuratatea mi s-ar parea de nesuportat. Presupun ca nici pentru barbati nu e foarte usor. Poate el vede acele visuri in abstract, ca idee, ca scopuri pe care ar vrea sa le atinga, dar nu constientizeaza cat de diferita ar fi viata lui de zi cu zi, mult mai goala. Poate ma insel; nu pot sti cum gandeste altcineva. Dar poate ar ajuta un pic sa vorbesti cu el despre asta, daca el chiar ar vrea sa taie din radacina tot ce inseamna viata lui de familie.

Alex_xela a scris:

Tu esti singura care simt ca m-a inteles si in care ma privesc ca intr-o oglinda...oare pentru ca ai avut aceeasi experienta sau doar ca imi dai dreptate... nu stiu sa iti raspund. Dar ma regasesc in toate postarile tale.

Am avut EXACT aceeasi experienta. Eu am ales sa fiu mandra si sa-i dau un sut in fundul smiorcait. Uneori ma gandesc daca am facut bine - poate daca as fi avut puterea sa schimb ceva la inceput - dar sufocata de resposabilitati mi-am dat seama prea tarziu ca exista probleme. Atat de tarziu incat nici eu nu mai simteam nimic. Decat nevoia de a scapa de el, de familia lui, de problemle lui si sa mile rezolv pe ale mele.

Alberik a scris:

Divortul ii un pacat si-i da spor spre alte pacate.

Asa e - divortul o fi un pacat - dar pacate si cand un barbat nu-si asuma responsabilitatile pe care le are cand se insoara.

Despre divort, citat din clasicii Roportalului:

Mi-ai amintit de o poveste...adevarata.

Cineva, nu spui cine, da' persoana importanta, a ajuns la concluzia ca trebuie sa divorteze. Mentionez ca in dictionarul familiei respective NU exista cuvantul divort. In fine, se duce becheru' la advocat si ii spune ca nu mai poate, ca trebuie sa divorteze da' intr-un mod elegant, nu cu mahala si tot circul de rigoare. Fosta lui sotie nu era de acord cu divortul desi ea calcase...stramb si tocmai de aceea provocase despartirea. Avocatul, om cu 30 de ani de barou experienta, i-a zambit si a repetat, dupa el, candid si plin de nevinovatie: Hmmm! Divort elegant?! Asa ca intre un adevarat domn si o adevarata doamna, nu? In conditiile in care ea nu doreste separarea, nu? Am inteles bine? Da, domnule avocat exact asa doresc! Va multuesc pentru intelegere. Vezi tu, fiule, sa-ti explic cum stau lucrurile: ai luat-o de sotie, nu? Da, am luat-o dar...Ai iubit-o mult, nu? Da, desigur - i-a raspuns. Si, ia spune-mi, cand ai luat-o te-a intrebat ofiterul starii civile de ce o iei tocmai pe ea? Glumiti? Cum sa ma intrebe asa ceva? Nu se intreaba asa ceva! Si nici nu am auzit vreun caz! Poate altcineva de la primarie atunci? Nu, nu a intrebat nimeni de ce o iau de sotie!

Atunci avocatul a zambit sardonic si i-a spus: Da! Nu te-a intrebat nimeni de ce o iei, in fapt, pe nimeni nu a interesat de ce o iei, si, te-ai trezit insurat inainte ca sa iti dai seama ce se intampla cu tine, DAR cand vorbim de divort, lucrurile stau cu totul altfel. Nu numai ca te va intreba de ce vrei sa te separi, si asta va trebui sa o spui la toata lumea, mai mult chiar, raspunsul tau nu va face doua parale daca nu va fi sustinut de probe si de martori. Si daca iti inchipui ca un motiv simplu ca "nu ne mai potrivim" este suficient ca sa desfaca legatura matrimoniala, ei bine, te inseli AL DRACULUI DE MULT. Va trebui sa gasesti motivele pe care Tribunalul le va considera ca fac ca uniunea voastra matrimoniala sa fie cu neputinta de continuat. Aceasta este si sintagma corecta. Acele motive trebuiesc invocate si dovedite nu altceva. Adica, baiete, pe intelesul tau, ca: si-a pus-o cu altul, a fugit de acasa, ca te-a abandonat si a durut-o in basca de casatoria ei, etc. Iti dai seama??? Ce tot vorbesti de eleganta si domnie cand trebuie sa vii in fata Curtii cu motive cat se poate de abjecte si mincinoase, dar plauzibile si pe placul Curtii pentru ca sa admita cererea ta de divort. Ai sa treci printr-o latrina si tu si ea, va trebui sa va ridicati poalele in fata intregii lumii care va fi incantata ca asista la acest sacandal: ASTA ESTE DIVORTUL, ai inteles? Acum esti sigur ca mai vrei sa intentezi actiune de divortz?...

Ehhhhh, nici o legatura, imi plac mie clasicii :) Aplicabil, indiferent de sexul celuia care intenteaza si bine destiut in orice situatiune.

Alex_xela a scris:

ultimul quote nu e scris de mine... si sincer nu prea inteleg care este concluzia ta? Eu am facut al doilea copil sa il tin la fusta mea???

Nelinistita mi-a dat sperate ca se mai poate avea viata dupa divort. Si are dreptate . Am venit pe forum sa aflu parerea unui neimplicat. Probabil as fi fost in stare sa dau sfaturi altora, dar mie nu pot sa imi dau sfaturi. Nu stiu cu ce i-am gresit omului meu si nici nu vrea sa imi spuna. De aceea cer sfaturi sa refac ce se mai poate. Nu pot sa fiu viata asta singura si cu doi copii.

Nu, nu era scris de catre tine ultimul quote. Draga, din partea mea sa-l tii, am inteles, ti-l trebe . Faci un lucru bun....scoti din piata celor disponibil o persoana ce nu are de ce sa fie acolo. Iar, despre barbati, ultima data ma interesau doar cei disponibili.

Usera mentionata de tine a divortat. Tu nu vrei sa faci acest lucru, deci nu e bine ales exemplul.

Nu-i chiar asa cu divortul - si eu am trecut printr-un divort cu doi copii - si chiar daca initial ni s-a spus ca ne trebuie martori si tot felul de prostii - in final le-am spus doar ca exisat diferente ireconciliabile intre noi - si divortul s-a pronuntat in doua infatisari. Nu te poate nimeni obliga sa stai cu un barbat sau cu o femeie daca nu doresti asta. Si chiar nu ne-am pus poalele in cap la divort - de altfel nici nu aveam ce arata - pur si simplu noi nu ne intelegeam.