Draga Cristinika, vin si eu cu un exemplu ;sunt casatorita de 25 de ani si am virusul de 20 de ani ,am aflat de el de 5 ani , sotul meu este negativ ,si-a facut testul de doua ori.Cat despre prietenul tau nu cred ca merita sa-i mai acorzi prea multa atentie.Daca omul pe care il iubesti nu iti este alaturi la greu ,lasa-l sa plece si multumeste-i lui Dumnezeu ca si-a aratat adevarata fata acum si nu mai tarziu cand ai fi avut un copil si ai fi suferit mai mult.Viata e nemaipomenit de frumoasa si merita sa lupti pentru orice clipa ,asa ca indreapta-ti gandurile spre tratamentul care iti poate opri virusul in loc,si vei putae face apoi cati copii doresti ,dar pentru asta trebuie sa fii sanatoasa .
cum au reactionat partenerii vostri?
Început de cristinika, Joi 24 nov 2005 · 38 răspunsuri · 13.992 vizualizări
Buna Cristina,
pentru a nu se face abuz de adresa ta de mail o sa o sterg (e in interesul tau), poti scrie mesaje private sau sati comunici adresa de mail si prin intermediul forumului (la mesaje private, "panoul meu").
ok, scuze daca am facut ceva nepermis...
este permis...este numai pentru protectia ta personala :P
Cristia, problema ta este o problema de atitudine, daca tu ai luat pozitia asta tragica in care stai si iti astepti sfarsitul si il eliberezi pentru ca el sa nu sufere, sa nu isi rateze viitorul...el ce-ai vrea sa faca? sau sa spuna? Nuuuu, stau langa tine si ma sacrific .... asta in filme poate, in viata e altfel asa ca revizuieste-ti atitudinea si o sa fie bine.
De HC nu se moare mai ales daca ai descoperit-o la timp, ai o viremie foarte mica, tratamentul cu interferon are mare sanse de reusita la tine atata doar ca regimul alimentar si de viata la un bolnav de HC difera de ceilalti prin fatul ca nu avem voie sa consumam nici un fel de bauturi alcoolice, trebuie evitat conservantii, prajelie si trebuie odihna cat mai multa care toate astea pana la urma nu sunt altceva decat un mod sanatos de hrana si viata. Copii poti sa faci, riscul ca ei sa se nasca cu HC fiind minim (si pana ajung ei mari sigur se gaseste leacul chiar daca sa zicem ar avea hc la nastere) si sotul este si mai putin probabil sa il contaminezi (vezi ca mai sunt pe forum mamici mai mari sau mai mici care au descoperit infectia cu HC inainte de a ramane insarcinate sau dupa si viitoare mamici carora te poti adresa). Eu am aceasta boala de mult timp si am descoperrit-o in 2004, pana atunci si eu am facut dragoste cu sotia fara a folosi prezervativ si am facut si dupa ce am descoperit ca sunt bolnav pentru ca trebuie sa stii, perioada de incubatie este de minim 6 luni... mie doctorul mi-a spus ca o am de 20 de ani fara ca sa stiu.... asa ca daca e sa fuga prietenul tau poate sa fuga ca fuge cu tot cu virus :P
Aveti 28 de ani si ganditi ca niste copii de 12 - 13 ani care s-au uitat la prea multe telenovele.
Draga Cristinika,din tot ce ai scris tu aici, nu pot sa-ti spun decat sa cauti adevaratele motive ale plecarii lui, in alta directie.Treaba cu frica de imbolnavire e doar un pretext.Tu chiar crezi ca el nu s-a interesat de anul trecut despre acesta boala???? :D A stat linistit asa ,un an de zile si dintr-o data i s-au aprins beculetele????DA-mi voie sa nu cred.
Asa cum ti-au mai spus multi aici pe forum,parerea mea e sa incerci sa treci peste dezamagirea asta si sa-ti vezi de sanatate.E mai scumpa decat toate.Bafta! :)
oricat ar parea de ciudat eu chiar cred ca pana acum nu i-a pasat...si in sensul bun dar si in sensul rau. probabil vestea l-a deranjat de anul trecut si a incercat sa aplice tactica strutului... mai ales ca eu nu m-am apucat sa fac dosar pentru interferon si am evitat pe cat posibil discutiile despre boala, pentru ca simteam ca nu-i un subiect placut.
intr-adevar, alta solutie nu exista decat sa privesc lucrurile in fata si sa incerc, daca se mai poate sa vad partea lor buna, adica faptul ca nu s-a intamplat dupa inca 2-3 ani si, eventual, un bebe.... tot ce-mi doream eu aici era o confirmare a faptului ca acolo unde a fost dragoste, a fost si sustinere si partenerul nu a fugit, ci a incercat sa ajute... confirmarea asta am obtinut-o deja. si, combinat cu faptul ca eu, daca as fi fost intr-o situatie similara, nu l-as fi parasit, ba dimpotriva.... rezulta o chestie neplacuta, dar foarte clara.
decizia mea privind refuzul tratamentului cu interferon se bazeaza pe mai multi factori, printre care si cel material: am inteles ca sunt mari sanse sa nu mai pot lucra, ori eu nu-mi permit asta. probabil faptul ca am simtit de la inceput ca nu ma pot baza pe partenerul meu (desi el ar fi putut sa ma sustina financiar cu destula usurinta) pentru a face acest tratament este o dovada in plus pentru concuzia trista de mai sus:( poate peste 5 ani, cand o sa am, sper, o situatie mai buna...
sper ca nu v-am plictisit prea tare cu povestea mea. va multumesc tuturor ca mi-ati scris si va doresc sanatate multa....
Buna Cristinika!
De plictiseala nici vorba. Ai reusit sa supravietuiesti socului.
Despre ce factori mai este vorba? Majoritatea bolnavilor lucreaza in timpul tratamentului cu interferon. Daca reusesti sa gasesti intelegere la serviciu si sa te "ierte" in momentele grele (daca vor fi), poti incepe demersurile pentru tratament. Nu uita ca tratamentul este mai usor de suportat de tineri.
Dan
In cazul tau , ai mari sanse de reusita a tratamentului diindca boala ai descoperit-o la timp si luata din pripa se paote rezolva. Nu ai de ce sa iti faci griji cu interferonul. la tine, dat fiind viremia mica s/ar putea sa se recurga la o doza mai mica. Totusi, ca principiu este bine ca injectia sa o faci vinerea. Eu o faceam dimineata la 8 inainte de a pleca la serviciu si seata pe la 6 ma apucau senzatii de disconfort ca la gripa dar nu pot sa spun ca erau de nesuportat. Daca mai doream sa fac altceva seara sau pur si simplu nu voiam sa suport acea stare luam 1 paracetamolsi in jumatate de ora ma linisteam. Sambata starile erau mult atenuate dar chiar si asa puteam sa iau paracetamol si ma invioram, de obicei sambata ai cel mai mult de lucru... duminica efectul disparea si luni imi reluam serviciul fara probleme.
multumesc pentru informatii si incurajari. in mod cert, dupa ce-mi revin nitzel, am sa-mi analizez din nou optiunile de tratament (poate imi recomandati, la momentul respectiv, si un doctor, ca al meu m-a cam incurajat sa nu fac interferon, spunand ca infectia e oricum mica...)
marturisesc ca, daca nu se intampla problema pentru care am deschis subiectul, nu stiu daca m-as mai fi gandit prea curand la asta asa ca.... inca un lucru pozitiv pe langa toate relele...
am sa citesc in continuare mesajele de pe acest forum, pe care ma bucur tare mult ca l-am descoperit. sanatate si la mai bine :D