cum au reactionat partenerii vostri?

1. Este posibil ca atitudinea ta sa se transforme intr-o forma periculoasa de negare. Un fel de politica strutului: "daca ma simt bine, inseamna ca nu trebuie sa ma descotorosesc de virus, e ca si cand nu sunt infectat". Ai grija sa nu ajungi la genul asta de judecata.

2. Din ce spui, pare ca ati ajuns la un impas in relatie. Nu mai comunicati, are secrete... se duce singur la doctor. Lipsa comunicarii este de cele mai multe ori o consecinta si nu o cauza a unor probleme in relatie. Banuiesti cumva un alt motiv pentru care sa se fi produs ruptura?

...adevarul doare, cred ca si-a gasit pe altcineva, deci...restul sunt motivatii cu care nu are sens sa te lupti. Trebuie sa fie o relatie foarte solida, multa iubire pentru ca un om sanatos sa ramana in continuare alaturi de noi in situatia asta...alternativa ar fi sa cautam pe cineva cu aceeasi problema :P

sincer, mi-a trecut si mie prin cap ca are pe altcineva si asta a fost doar un pretext.... dar e sincer panicat, nu e teatru :P

Draga Cristinika

Eu sunt cu sotul meu de 20 de ani avem doi copii.Mai degraba si-ar taia amandoua mainile decat sa isi paraseasca familia.Pe cel mic l-am facut bolnava fiind dar nu am stiut asta la momentul acela.Din fericire copii si sotul meu sunt sanatosi deci nu l-am molipsit in atatia ani de zile in care nu am stiut de boala.Am avut si eu temeri in ceea ce priveste tratamentul .Am facut deja trei injectii si sa stii ca nu am avut decat reactii adverse pe termen scurt si nu foarte rele.

Imi pare rau ca suferi dar prietenul tau nu merita sa te rogi de el.Eu il consider un om slab si egoist daca a putut sa iti faca asa ceva .Tu ai nevoie de un om care sa iti fie alaturi si la bine si la greu.Poate ca o sa il convingi acum sa ramana alaturi de tine dar niciodata nu stii ce iti rezerva viitorul .Fiecare om are parte si de bune si de rele pe parcursul vietii. Cum sa ai incredere ca la urmatoarea incercare nu iti va intoarce spatele iar?

Sper ca nu te-am suparat mai tare .

Fi "barbata" trage aer adanc in piept,linisteste-te si porneste la lupta impotriva virusului .Sunt sigura ca te vei vindeca si vei gasi si omul pe care sa te bazezi cu ochii inchisi alaturi de care sa iti intemeiezi familia pe care ti-o doresti. Iti doresc multa sanatate si sa iti iasa lucrurile asa cum iti doresti.Gabriela

:P

1. s-ar putea sa aveti cu totii dreptate, o sa ma gandesc din nou la tratament dupa ce o sa treaca asta...

2. acum de-abia mai sunt in stare sa merg la serviciu, oricum ma apuca plansul si aici, noroc ca am o singura colega de birou care e draguta si ma intelege.

mi-as dori sa fiu mai puternica in momentul asta, dar pur si simplu am senzatia ca totul in jur se prabuseste

Buna Cristina

Imi pare rau pt momentele prin care treci,dar cred ca prietenul tau nu tine la tine ,nu te merita ,daca fuge asa de repede de tine.......Am hepatita C de 4 ani ,dar din contra, boala ne-a unit mai tare.M-a ajutat sotul sa lupt cu boala si sa termin tratamentul cu interferon(desi am avut 2 tentative de a-l intrerupe).Pai daca tu acum te simti bine si el deja nu mai vrea sa fiti impreuna,daca iti era rau ce ar fi facut ?Cred ca cea care l-a informat despre hepatita este o "binevoitoare".Poate tot raul va fi spre binele tau,iti vei gasi pe cineva cumsecade,care sa te iubeasca cu adevarat si sa accepte asa cum esti,sa te ajute sa lupti cu boala,nu sa te descurajeze.Multa sanatate.

e foarte greu in momentul asta sa gandesc in termeni gen "nu te merita".... ce sa merite... o viata alaturi de o persoana cu o boala cronica destul de grava??? poate ca asa isi spune si el, ca "nu merita" sa se chinuie alaturi de mine...

"A gasit pe alta" nu este o explicatie... Ar urma sa te intrebi: de ce si-a gasit pe alta...

Daca nu mai poti comunica cu el, e greu sa afli ce motive are. Si sa faci supozitii este chinuitor. Poate ca-ti va face bine sa-ti amintesti ca "daca suferinta nu te-a facut mai bun, inseamna ca sufletul tau n-a avut nimic bun." Poate ca a cam aspra judecata asta dar ceva adevar este...

Dan

...mai mult ca sigur asa gandeste...

imi cer scuze, poate ca am mers cam departe cu lamentarile... sunt sigura ca nimeni de pe site-ul asta nu e lipsit de griji si de probleme. singura mea scuza este ca ma simt dezorientata si cam fara speranta, dar o sa treaca si asta.

va multumesc tuturor pentru vorbele bune