România
Roportal.ro

Soacre dificile

Început de lllucci, Lun 31 aug 2009 · 11 răspunsuri · 4.872 vizualizări

lllucci82 mesaje#11
sarazin79 a scris:
da, si tocmai din acest motiv am spus asta...fiindca acel cadou incalca, cel putin din punctul tau de vedere, discutia avuta- poate, daca nu ati facut'o, era bine daca puneati o limita- de la care 'in sus' , sa fie obiecte importante

sint parinte, si ma consider responsabil de modul in care imi cresc pruncii; ei bine, tocmai aceasta responsabilitate imi da dreptul de a hotari drumul pe care ii duc, si de vine unul, oricat de bine intentionat posibil, spre a'i purta pe o carare inflorita, alta decat cea aleasa de mine, mai ales in momentul in care vad gura lupului cascata in dosul pomilor, spun

fara a jigni, caci de obicei incerc sa spun lucrurile cu care sint de acord, si nu pe cele pe care le contest, dar mentinandu'mi parerea

...si daca bagi cadoul in debara si il intreaba cum i s'a parut? ce faci? ii demonstrezi copilului ca esti un mincinos?

hmmm

in fine, asta e parerea mea

iar tu ai norocul ca bunicii isi iubesc mult nepotii, prin perseverenta poate va va accepta punctul de vedere, mai ales daca acesta ii va fi explicat de sotul tau, copilul ei

poate nu m-am exprimat clar.tocmai asta m-a deranjat cel mai tare!limitele au fost foarte clare-i s-a spus si de catre mine si de catre fiul ei care sunt obiectele importante.un premergator e acasa la ea,pe acest motiv.asta e a doua oara cand nu respecta cererea de discutie inainte,insa diferenta de acum e ca ne-am trezit cu obiectul-in mod

fortat-acasa!

sarazin7918.703 mesaje#12

copilul vostru, cresterea lui, este responsabilitatea voastra, si cum spuneam, asta iti da dreptul sa refuzi acel cadou, mai ales dupa purtarea discutiei

...altfel, peste ani, daca copilul tau va manifesta o atitudine de genul ...mi se cuvine totul, tu iti vei acuza soacra, dar vina nu va fi a ei...a, si ea pe tine, normal :)

si mie totusi, normal mi s'ar parea sa inteleaga pozitia voastra, dar, cel mai bine e sa i'o explice fiul ei

← Înapoi la Coltul trist