Nu mai suport

Diela a scris:

da, ai tu dreptate

eu acuma as vrea sa nu mai aud sau sa vad nimic legat de boala, moarte, ...

si problema e ca parca acuma ma izbesc in fata numai chestii din astea

si sa aud la stiri ca se comemoreaza x ani de la moartea lui Elvis sau a mai stiu eu cui, ma scoate din minti

nu mai vreau sa aud

Cum am zis si mai devreme. Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. Aaaa, si te rog sa nu ma bati. ;) 8)

Ideea e ca fiecaruia trebuie sa ii pese numai de problemele personale, nu si de problemele altora.

Exista oameni bolnavi? Asta e treaba medicilor. Nu vad ce treaba ai tu cu asta?

Exista oameni distrusi de doctori? Asta e treaba organelor care ii verifica pe medici. Nu vad ce treaba ai tu cu asta?

Exista accidente rutiere? Asta e treaba politistilor rutieri. Nu vad ce treaba ai tu cu asta?

Asta e o problema la romani in general. Majoritatea isi baga nasul in problemele altora in loc sa isi vada problemele personale.

si totusi cu moartea continui sa traiesti. E o realitate de care nu poti scapa nici macar refugiindu-te in virtual.

Mai usor e sa te opresti si sa asculti, fiecare dintre cei care au plecat au o poveste pe care nu au spus-o pina la capat.Ii asculti si impaci ...te impaci si pe tine si pe cel care ar fi vrut sa continuie.

Dingo25 a scris:

Cum am zis si mai devreme. Cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. Aaaa, si te rog sa nu ma bati. ;) 8)

Ideea e ca fiecaruia trebuie sa ii pese numai de problemele personale, nu si de problemele altora.

Exista oameni bolnavi? Asta e treaba medicilor. Nu vad ce treaba ai tu cu asta?

Exista oameni distrusi de doctori? Asta e treaba organelor care ii verifica pe medici. Nu vad ce treaba ai tu cu asta?

Exista accidente rutiere? Asta e treaba politistilor rutieri. Nu vad ce treaba ai tu cu asta?

Asta e o problema la romani in general. Majoritatea isi baga nasul in problemele altora in loc sa isi vada problemele personale.

atunci iti doresc din toata inima sa ste afli in situatia Dielei si cand ai nevoie disperata de un umar sa plangi sau de o mana care sa te mangaie sau pur si simplu de o privire calda si o vorba asemenea, cand astepti un telefon de la un cunoscut sau necunoscut......sa-ti oferi drept mangaiere si incurajare propriile tale cuvinte si ce ai vrut sa spui prin ele.

asa este fair play. asa sa ai parte.

nu cred ca exista o solutie universal valabila la a putea trece peste disparitia cuiva drag de langa noi. solutia o gasim fiecare in noi mai devreme sau mai tarziu. asa cum cred ca atunci cand iti vine sa plangi trebuie sa plangi nu sa-ti reprimi lacrimile si durerea.

atunci cand pierdem pe cineva, undeva in subconstient traim cu ideea ca a trece peste moartea lui e ca si cum l-am trada, ca daca se-ntampla sa ne bucuram de ceva sau sa fim "ca inainte" inseamna ca l-am uitat, si apare un sentiment de vinovatie.

la inceput sunt zilele alea in care abia te tarai prin casa in care plangi de nu mai stii de tine, nu-ti trebuie nimeni si nimic, vrei sa fii lasat in pace. pe urma vine o zi in care iti dai seama ca iti face bine sa asculti melodia "aia" sau "cealalta" si incepi sa iti aduci aminte momente traite impreuna cu cel care nu mai e, momente care te fac sa zambesti.

asta e faza in care lacrimile au cam secat si ai inceput sa te impaci oarecum cu gandul ca nu mai e langa tine. faza in care iti dai seama ca poti continua si mai ales faza in care vin amintirile frumoase si momentele vesele in care erati impreuna si" culmea" e ca descoperi ca te simti de mii de ori mai bine cu amintirile frumoase despre el, decat plangand zi si noapte. plansul parca te indeparta, amintirile frumoase parca ti-l aduc iar aproape.

si nu cred ca nepasarea sau abrutizarea este solutia pentru a face lucrurile mai suportabile. daca schimb programul cand vin stirile de la ora 5 ca sa nu vad ororile de-acolo nu inseamna ca-s insensibila sau nu ma intereseaza soarta altora, inseamna ca instinctul de conservare imi spune sa fac asta, tocmai ca sa pot face fata la realitatea asta absurda si neagra.

moartea nu "se-ntampla" la toti la fel. la unii vine mult prea devreme si nu e cineva vinovat de asta. "atatea zile a avut" spuneau batranii inainte. e greu sa gandesti asa cand cineva drag tie nu mai e langa tine, dar nici nu poti spune: "stop, de-aici incolo nu ma mai intereseaza viata, nu vreau sa mai traiesc", si-atunci incet-incet, incepi sa gasesti resurse in tine pentru a putea continua.

am scris cam mult, scuze, promit sa nu se mai repete:)

Moonstone, ai scris tare frumos si adevarat.

io zic sa mai scrii asa mult, ca mie una imi prinde bine sa te citesc.

io ma refer sa scrii cursiv nu asa ca mine, sa postez acelasi raspuns de doo ori......habar n-am de ce a iesit asa fain. 8) ;)

Diela a scris:

stiu ca moartea face parte din viata

stiu ca boala face parte din viata

si necazurile la fel

si mereu mi-am zis ca daca n-ar fi asa nu am simti ca traim, nu am sti aprecia partea buna si frumoasa a vietii, a lumii, a oamenilor, daca n-ar fi tristetea, nu am aprecia bucuria, daca n-ar fi infrangerea, nu ne-am bucura de victorie

dar ... nu mai suport sa traiesc tot ce mi se intampla si aud si vad

nu mai suport sa vad sau sa aud de oameni morti in accidente groaznice, de cunoscuti in coma sau care afla ca au cancer

nu mai suport sa aud de copii distrusi de doctori

nu mai suport sa vad inmormantari si oameni in negru

nu mai suport

cum se poate face fata la realitatea asta absurda si neagra?

io zic sa te culci.

mulţumesc pt cuvinte şi sfaturi

problema mea e că,

Diela a scris:

cum se poate face fata la realitatea asta absurda si neagra?

nu te mai uita la stirile de la ora 5.

Diela a scris:

stiu ca moartea face parte din viata

stiu ca boala face parte din viata

si necazurile la fel

cum se poate face fata la realitatea asta absurda si neagra?

Renuntand la tine. Cat de mult cu putinta.

Motiveaza-ti propria existenta facand putin cate putin..pt binele altora..atata cat e posibil.

Deconcentreaza-ti atentia de pe propria-ti suferinta cauzata de neputinta de a salva lumea.

Decat sa stam sa ne consumam ca nu putem face TOTUL, mai bine strangem din dinti si luptam sa facem CEVA.

ps: de curand am venit de la 'groapa' ..s-a mai dus unul..

sunt de parere ca uneori e nevoie de o doza de ignoranta pt a putea supravietuii in aceasta jungla...suna dur dar trebuie sa traim si noi cumva nu? daca ne intristam mereu privind in jurul nostru cum ne mai traim viata? hai atunci sa ne suicidem toti ca sa nu ne mai intristam vreti?... ceea ce vreau sa zic e ca daca am sta un pic macar sa ne bucuram de ce avem si sa nu ne mai gandim atata la ce am pierdut (chiar daca uneori sunt fiintele dragi ), daca am reusi sa privim moartea ca pe un fapt fapt natural...poate atunci ne-am bucura mai mult de viata...app de asta poate ar trebui sa petrecem mai putin timp pe forum LIVE YOUR LIFE....untill u can