Ne indragostim de imaginea pe care ne-o facem despre celalalt, asta e clar. Si e chiar placut. Poti fantaza la nesfirsit...Mi s-a intimplat sa imi surprind reactii de om indragostit, dar nu mi-am facut niciodata planuri pentru viata reala. Iubirea sau atractia declarata, fara sa te cunosti face-to-face, e intotdeauna indoielnica.
M-am intilnit cu cineva de care sa zicem ca eram indragostita (desi cred ca e prea pretentios termenul), nu i-am declarat deloc ceea ce simt (ar fi fost si aiurea sa-i spun: vezi, m-am indragostit de tine, desi habar n-am cine esti). Si dupa ce l-am cunoscut mi-a placut. Dar am ramas pina la urma doar prieteni buni. Chiar foarte buni. Ma bucur ca am reusit sa nu confund imaginea din mintea mea, cu cea din realitate. N-am fost dezamagita , iar intilnirea cu el o consider una dintre cele mai semnificative din viata mea. Pentru ce si cum sunt acum, mai ales.