Sei Shonagon a scris:Da, mi s-a intamplat. A durat cateva luni...ne vorbeam in fiecare zi ore intregi. El era francez, asa ca ne despartea o distanta enorma, insa am mers pana la a ne suna o data sau de doua ori si ne faceam planuri sa ne intalnim...insa au ramas planuri, apoi amandoi am simtit ca si-a pierdut sensul si am incetat sa ne mai scriem.A fost ciudat, pentru ca ne-am spus tot ce isi pot spune doi oameni...fara retineri, fara ascunzisuri, ne-am povestit lucruri pe care poate nici prietenii cei mai buni sau parintii nu le stiu despre noi...am avut pentru prima data in viata senzatia de golire - nu gasesc cuvant mai potrivit. Cum urmatorul pas firesc (intalnirea) ne era imposibil, a trebuit sa constatam ca "epuizasem" relatia...
A fost interesant, nu-mi pare rau ca am trecut prin asa ceva si chiar sunt curioasa daca senzatia resimtita atunci se poate repeta, sau pentru asta trebuia ca eu sa fiu eu si el el si nu altcineva...
Eu nu inteleg cum poti spune ca te-ai indragostit, daca nici macar nu v-ati vazut?

...Uf greu cu tine, vrei mereu lucruri palpabile 
...Uf greu cu tine, vrei mereu lucruri palpabile