nightwish a scris:Pai si unde am zis eu asa ceva? (ca tot te exprimi la plural)
Hai sa folosim pluralul, ca suntem mai multi pro sau contra.
Nu e nimic in neregula (psihologic vorbind) ca iti pui intrebari filosofice, sa crezi in conceptul creatiei, sa admiti existenta misterelor, samd.
Rationalul admite existenta inexplicabilului, il cerceteaza, ba chiar ia in considerare ipoteza creationista.
Sa prezinti ceea ce CREZI tu sub forma unei realitati indubitabilo-irefutabilo-evidente, fara rezerve si (mai ales) pe baza unor pur si simplu basme, mi se pare deplasat.
Asta mai ales in situatia in care Dumnezeu, in formele personificate de catre diverse religii, nu a fost niciodata dovedit. A existat doar in imaginatia oamenilor.
E ca si Nessie.
E posibil sa existe, e probabil chiar, avand in vedere ca, dupa cate imi amintesc, doar vreo 1% din oceanul planetar ne este cunoscut.
Macar din arheologie stim cum ar trebui sa arate.
Exista vreo dovada a existentei vreunui plesiozaur in prezent?
Dar oamenii pretind ca stiu detalii despre Dumnezeu, cuvintele lui, retorica lui, ba chiar se stiu si intentiile lui. Asta in conditiile in care toate lucrurile astea se bazeaza pe niste scrieri paranoice. Deci nu sunt sustinute de dovezi.
Daca cineva spune ca Dumnezeu este YHWH sau Shiva, nu are nicio dovada.
Daca cineva spune ca nu exista Dumnezeu, are o dovada: nu s-a aratat, nu s-a prezentat, nu ni s-a devoalat in forme indubitabile.
Oare de ce?