Vineri, 2 decembrie: Meat Beat Manifesto - Son Of Sam
ieri a fost zi nationala, deci pauza. azi 2 decembrie, deci text consistent.
Son of Sam
Statele Unite ale Americii, tara tuturor posibilitatilor, taramul fagaduintei, mereu surprinzatoare, vesela si colorata, stridenta, impulsiva, grabita, nepasatoare, imprevizibila, uneori isterica, mai fatala decat Brad Pitt si o partida mai buna decat Paris Hilton. SUA are foarte multe de oferit, atractii, mai mult sau mai putin turistice, gasesti la tot pasul, de la chiftele, Mary Poppins si Hugh Hefner , pana la Pentagon, Biroul Oval si rochia Monicai Lewinski. Pe undeva printre astea, SUA are o rubrica foarte bine pusa la punct, imbogatita de-a lungul vremii, criminalii in serie. Cei mai numerosi, infami, faimosi, sangerosi, abominabili, in cateva cuvinte: oameni foarte rai. Majoritatea proveniti din familii dezorganizate, bantuiti de o copilarie chinuita si o existenta nefericita, schizoizi, sociopati, mizantropi, fascinati de rau, fanatici, meschini, mici, urati, complexati, sau dimpotriva, prezentabili, persuasivi si carismatici, cu un coeficient peste media fireasca, provenind din familii cu pretentii, perspective stralucite, si totusi pe undeva, ceva, o rotita clar nu si-a prea facut treaba si astfel intreg mecanismul a fost dat peste cap. Toti, indiferent de statusul social, niste mici "Dumnezei", au privat, la un moment dat, o multime de nefericiti de un drept fundamental, dreptul la viata, dar si de placerea de a se bucura de veniturile provenite din diverse activitati, pensie, ajutor social, ajutor de somaj sau chiar alocatie or bani de la parinti. Cu toate astea, au si ei particularitati care ii fac sa fie atat de diferiti in similitudinea lor. Cum nu prea exista un grup al criminalilor in serie care beau numai apa plata cu lamaie sau mananca paine fara sare, nu poti vorbi despre toti referindu-te la unul, si nici viceversa. Asadar, din mormanul de oportunitati, am ales una, nu tocmai la intamplare.
Personajul in cauza, este mai putin odios decat Ed Gein si poate mai putin celebru sau la fel de celebru ca Ted Bundy. David Falco Berkowitz, cunoscut si mai bine sub pseudonimul, The Son of Sam, s-a nascut in New York, 1953. Se poate spune ca a reusit sa-si cladeasca o cariera, sa se evidentieze prin ceva, acel ceva care avea sa-l urce in centrul atentiei unde ramane pana astazi. Si cum probabil tamplaria sau cariera de politist i s-au parut anoste, iar la clubul Mickey Mouse concurenta era acerba, treptat, omul si-a cladit o lume a lui, mai degraba s-a zidit intr-o lume a lui, plina de prieteni imaginari, demoni, voci, conspiratii si toate cele trebuincioase pentru o paranoia de succes.
Copilaria lui David Berkowitz nu a fost mai nefericita decat a altora. Abandonat de mama sa, constransa si deloc fara regrete, a fost adoptat tot de o familie de evrei (Berkowitz), care i-au acordat toata atentia si grija pentru o buna dezvoltare. Probabil singurul minus in familie a constat in faptul ca parintii adoptivi erau destul de solitari, nu prea se inghesuiau la sociali zat si ca atare, isi duceau existenta cam fara prieteni or cunostinte. Si asa a crescut si Berkowitz. E drept ca nici fizicul nu i-a usurat deloc munca in a-si face prieteni, fiind supraponderal inca din copilarie, si astfel mereu respins de ceilalti.
Moartea mamei sale adoptive a fost varful disperarii. Din acel moment, lucrurile s-au agravat exclusiv intr-o singura directie, si deloc cea buna. A devenit din ce in ce mai introvertit, credinta in Dumnezeu se subrezea simtitor si ajunsese sa-si inchipuie tot felul de scenarii conspirative, ca totul este un plan bine gandit si ticluit anume impotriva lui, pentru a-l distruge. Deja, singurul spatiu de refugiu, care era lumea sa imaginara, capata noi dimensiuni, ajungand sa inghita tot ce era real in jurul sau, fiind surogatul pentru realitate, pentru tot ceea ce el dispretuia.
Probabil prefigurand inca de pe atunci (anii '70) ca intr-o zi se va umple de celebritate, si-a ales si o porecla sub care sa evolueze. Son of Sam provine de la vecinul sau, Sam Carr, un "demon important", "cu rang", dupa cum declara Berkowitz, care se pare ca-si trimitea cerberul diabolic, si el un "demon insetat de sange", in realitate un labrador nevinovat, sa-l asupreasca pe Berkowitz ordonandu-i sa ucida cat mai mult pentru a potoli pofta de sange. Se pare ca tinta lui erau brunetele tinere cu parul lung.
Incepand din 1976, vreme de 1 an, pana cand a fost prins, Son of Sam a vanat si impuscat mortal sase tinere cu varste cuprinse intre 18 si 26 de ani, plus alte persoane care, mai norocoase, au scapat doar ranite.
Delirant si nevrotic, ca intr-un joc menit sa-l distreze, Berkowitz capatase obiceiul sa scrie scrisori catre presa sau sa le lase la locul faptei pentru capitanul de politie care ancheta cazul. Scrisori care erau destul de incoerente, puerile si agramate.
In 1977, din cauza unei amenzi pentru parcat in loc nepermis, dar foarte aproape de unul dintre locurile crimei, ajunge in atentia politiei. Din fericire pentru ei, Berkowitz nu numai ca i-a urmat cuminte, calm si zambitor cand l-au arestat, dar odata ajuns acolo a recunoscut tot, usurandu-le astfel munca. Si mai mult de atat, a oferit gratis, spre deliciul dependentilor de senzational, un spectacol absolut magnific prin declaratiile naucitoare pe care le modifica mai des decat apucau anchetatorii sa schimbe pixul si foaia.
Pedeapsa a fost stabilita la 365 de ani de inchisoare, asa cam pe la vreo 5