Început de Abbie M., Mie 24 iun 2009 · 210 răspunsuri · 24.292 vizualizări
atunci discuta cu el frumos, calm, civilizat si asigura-l ca nu vei semna vreodata contractu ala sau altu, referitor la casnicia voastra. in timp isi va da pe fata intentiile reale fata de tine
e suficient ca esti intr-o tara straina, la dispozitia legislatiei si cutumelor lor.
iti voi repeta pana vei baga la cap: nu te grabi sa faci copii, pentru ca NU vor fi ai tai si strange banu tau, AL TAU.
Scorpionul_Rosu a scris:Io cand va zic sa fugiti de arabi ca USMC nu de prosti ii eradicheaza voi Batman, Batman
Din ce ai dedus ca e arab?Nu am nimic cu femeile care decid sa se casatoreasca cu arabi,turci si alte natii musulmanice,treaba lor cu ce fac ele cu viata lor.Doar ca,nu as merge eu personal la asa ceva.
Doar ca,vezi ca,daca ai de-o patit,o patesti si cu natii,in cazul meu,europene.Apropo,in Europa,nu bag mana in foc,dar mi se pare ca sunt deja mai multe casatorii ce au in spate contractul,decat cele 'necomerciale'.Si daca tot mai multi vor urma moda,iti dai seama ca poate ajunge un act fara de care casatoria nu va mai putea fi incheiata.
n-ai nevoie de avocat.
gasesti pe net codurile civil si al familiei. nu ma refer la cele romanesti, ci la ale tarii in care te-ai casatorit.
DidaJames a scris:atunci discuta cu el frumos, calm, civilizat si asigura-l ca nu vei semna vreodata contractu ala sau altu, referitor la casnicia voastra. in timp isi va da pe fata intentiile reale fata de tine
e suficient ca esti intr-o tara straina, la dispozitia legislatiei si cutumelor lor.
iti voi repeta pana vei baga la cap: nu te grabi sa faci copii, pentru ca NU vor fi ai tai si strange banu tau, AL TAU.
Pai vezi ca,daca nu semnez,ar iesi ca intentiile mele fata de el sunt bazate pe interes financiar.Mai citisem pe aici ca,odata ce esti increzut in sentimentele tale,semnez contractul,pentru ca isi pierde orice valoare daca tot stii ca nu te vei desparti de persoana.Doar ca el s-a scos din ecuatia dorintei de divort pe sine,motivand ca niciodata nu-mi va cere el divort,ca ma iubeste si nu-si imagineaza viata fara mine.Ori,eu i-am spus ca nu vreau nici eu viata fara el,dar vezi ca el mai vrea si un negru pe alb.Adica,eu trebuie sa-l cred asa,simplu ca el nu-mi va cere divort,iar eu sa-i dau asigurare,ca nah,e munca lui.
Plus ca mai e inclusa in joc si grija pentru mine,ca daca se intampla ceva cu el,eu raman cu ce-a muncit el si nu familia lui.
Nu ma deranjeaza ca repeti,dar eu deja am luat decizia in seara cand a avut loc discutia.Nu i-a placut ce-a auzit,ca cica el se gandea la o familie fericita si frumoasa si vrea copii cu mine etc.Dar daca el are dreptul sa-si asigure viitorul financiar,acelasi drept il am si eu,chiar daca nu voi ajunge niciodata la nivelul averii lui(pana la urma,nici nu am scopul sa ma iau la intreceri),ci doar sa-mi asigur un viitor decent.
auzi, pana pateste el ceva iti cnsuma tot din tine.
daca asa sta treaba, atunci cere-i sa puna in contract clauze de protectie pentru tine, in cazul unui eventual divort.
clauze de despagubire pentru tine singura si clauze pentru tine si eventualii copii.
daca vrea bal, ofera-i bal, dar tre sa dansezi cu picioarele tale, in papucii tai.
Kelebek a scris:Da, Finn,stiu si eu regula,pentru ca am deja ceva experienta de viata,doar ca,asa cum zice si Dida,niciodata nu stii la ce sa te astepti in viata, oricata experienta ai avea.
Tocmai de asta am evitat mai multe comentarii asupra situatiei in sine pentru ca nu pot nici sa imi inchipui cat este de dificil sa impaci si capra si varza, adica principiile tale firesti referitoare la casatorie si lipsa de incredere a sotului tau.
Personal, m-a ferit Dumnezeu. Ma gandesc cum as reactiona. Daca as vrea sa raman la o atitudine optimista, m-as consola cu gandul ca peste 10-15 ani se va simti ca un bou pentru ca m-a pus sa semnez asa ceva. Dar desi contractul prenuptial nu e ceva care intervine in viata zilnica, nu stiu daca as putea trai cu acest gand al neincrederii. Nunta mi-ar strica-o cu siguranta, chiar daca pe parcurs as ierta aspectul asta.
Editat Mie 4 mai 2011 17:43
Finnian a scris:Tocmai de asta am evitat mai multe comentarii asupra situatiei in sine pentru ca nu pot nici sa imi inchipui cat este de dificil sa impaci si capra si varza, adica principiile tale firesti referitoare la casatorie si lipsa de incredere a sotului tau.
Personal, m-a ferit Dumnezeu. Ma gandesc cum as reactiona. Daca as vrea sa raman la o atitudine optimista, m-as consola cu gandul ca peste 10-15 ani se va simti ca un bou pentru ca m-a pus sa semnez asa ceva. Dar desi contractul prenuptial nu e ceva care intervine in viata zilnica, nu stiu daca as putea trai cu acest gand al neincrederii. Nunta mi-ar strica-o cu siguranta, chiar daca pe parcurs as ierta aspectul asta.
Si nu e doar lipsa increderii lui ci si a mea in el.Desi,recunosc,am avut destula,mai ales ca am si renuntat la un principiu de viata,in favoarea lui .Chiar credeam ca suntem facuti unul pentru altul,plus ca ambii avem o varsta la care am facut niste concluzii si aveam chiar si aceleasi principii si valori in viata,cel putin la inceput.Gandeam la fel si de multe ori o spuneam in acelasi timp, folosind aceleasi cuvinte chiar.
El a pus accentul pe faptul ca e o necesitate pentru a ma asigura pe mine,in cazul in care el nu ar mai fi.Si-atunci reflectand(pentru ca e clar ca zilele astea doar asta imi sta in ganduri)m-am gandit ca ar fi putut alege varianta testamentului,daca isi bate capul atat de mult in special de viitorul meu.Deci ,clar ca nu am cum sa am incredere totala in ce spune.
Nu stiu cat de bou sau nu s-ar simti,si nici nu stiu cu ce mi-ar usura mie starea,chiar daca si s-ar simti astfel.Bine,a doua zi dupa discutie mi-a spus ca nu se astepta ca voi avea o asemenea reactie,ca i s-a parut ceva firesc,odata ce multa lume il face.Dar si ca-i pare rau ca a initiat ideea,pentru ca nu vrea sa ne faca rau.Acum,chiar nu stiu cat sa cred din asta sau nu.
Nici eu nu stiu cat as putea trai cu acest gand al neincrederii.Mai ales ca,desi vorbim,mancam ,dormim impreuna,e totusi o tensiune intre noi(chiar daca am discutat in mod matur, fara pumni si strigate)El a increcat apropiere,chiar si mai intima, dar va dati seama ca nu-mi arde de asa ceva,cel putin nu pana ajung sa-mi fac o ordine in ganduri.
Nunta nu ne-a sctricat-o,chiar daca mi-a dat contractul inainte de nunta.Dar nu am facut caz din asta atunci,pentru ca nu a insistat deloc.Poate mi-ar fi fost mai usor sa iau o hotarare daca ar fi conditionat casatoria cu asta,pentru ca as fi stiut ca tine la avere mai mult decat la mine.
un contract echitabil si civiizat ar trebui sa-ti ofere siguranta.
tu nu numai ca nu ai asa ceva, dar a aparut si santajul psihic din partea lui.
deci e clar ca se astepta sa-i fii sclava si i-ai stricat planurile.
ce viitor mai vezi tu langa omu asta?
Kelebek a scris:
La faza cu boul m-am referit la faptul ca intr-o zi isi va da seama de aceasta greseala si ca un asemenea contract nu era deloc necesar.
E posibil si ca el sa fi fost crescut intr-o cultura care considera asa ceva foarte normal si de asta sa nu i se fi parut bizar, jignitor, un semn de neincredere etc.
DidaJames a scris:un contract echitabil si civiizat ar trebui sa-ti ofere siguranta.
tu nu numai ca nu ai asa ceva, dar a aparut si santajul psihic din partea lui.
deci e clar ca se astepta sa-i fii sclava si i-ai stricat planurile.
ce viitor mai vezi tu langa omu asta?
Ar trebui,asta in condiile in care as adauga si eu conditiile mele(ceea ce cred ca l-ar uimi cel putin),doar ca nici nu s-a pus in discutie faptul ca adauga fiecare ce vrea,clar, discutand in prealabil,ci doar ca nu pretind la averea lui in caz de divort.
Nu stiu ce se astepta,azi cel putin,m-a intrebat de ce nu fac si eu ceva util.Asta in conditiile in care mancare,curatenie,pana si obisnuitele lui sandwich-uri pentru servici le-am facut ca de obicei.De altceva chiar nu-mi arde(in afara de orele petrecute pana la amiaza la cursurile de limba,pentru ca stiu ca fara ea nu voi avea nici o sansa sa-mi asigur existenta,independenta de oricine).Mai ales ca,desi l-am mai ajutat cu ce-am putut in afacerea sa,acum mi se face sila de idee.
Nu stiu ce-am sa fac in viitor.Deocamdata imi rezerv timp pentru a evita hotaririle din impuls.
Daca nu era el,eram demult plecata de aici....
Finnian a scris:La faza cu boul m-am referit la faptul ca intr-o zi isi va da seama de aceasta greseala si ca un asemenea contract nu era deloc necesar.
E posibil si ca el sa fi fost crescut intr-o cultura care considera asa ceva foarte normal si de asta sa nu i se fi parut bizar, jignitor, un semn de neincredere etc.
Posibil,dar daca greseala asta nu va fi uitata si va avea reflectii in viitor,e ca si cum ne-a condamnat la neincredere pe viata.Iar eu cam astfel functionez,daca pierd increderea in cineva,greu o mai recapat,daca o recapat.
Nu cred ca a fost crescut astfel,pentru ca parintii lui nu au asa ceva semnat,deci e un 'trend' nou.Nu pot baga mana in foc,insa, ca nu ar fi fost invatat ulterior de parinti sa ceara contract,avand in vedere ca mama lui nu pierde nici o ocazie de a ma intepa(pentru ca-i place sa intepe,fapt recunoscut chiar de el)
Poate mi s-ar fi parut ceva normal,daca imi dadea contractul in varianta engleza,intrebandu-ma daca as avea ceva de adaugat,sau in general,care ar fi parerea mea.Dar asa,s-a pus intrebarea doar de a semna,nu si ce!
Si culmea e ca as fi stiut ca merit aceasta neincredere daca as fi trisat sau i-as fi dat motiv de a se gandi la o eventuala tradare..
