Naeema a scris:Si am zis eu ca ar fi europeana ?
Pai ce, catolicismul a ajuns in America, din Africa ? 
Contractul prenuptial
Început de Abbie M., Mie 24 iun 2009 · 210 răspunsuri · 24.292 vizualizări
WinoStonehead a scris:Pai si eu ma refeream initial la partea obligatorie; e destul de relevanta oricum. Si ideea de "pentru totdeauna" si "la bine si la greu" e evidenta. De asta si ziceam, e un juramant care se refera a orice circumstante. Dar in ziua de azi pare sa isi piarda solemnitatea si importanta.
Pentru unii oameni poate ca nu prea au mare insemnatate,dar pentru multi inca au. Dar uite un exemplu teoretic...daca eu as fi catolica practicanta si m-as cununa in biserica rostind acele juraminte din toata inima si crezand in ele,dar mai tarziu in casnicia mea apar probleme de genul batai,abuzuri,inselaciuni si sentimentul iubirii,al respectului dispare lasand in urma durere,dispret,ura sau indiferenta si doresc sa ma distantez de individul respectiv.Ce fac? Stau cu el de dragul acelor juraminte ca sa nu se zica cumva ca nu le dau importanta si nu ma tin de ele? Daca divortez,asta nu inseamna ca pana la urma s-au destramat si le-am jurat degeaba chiar daca la inceput am avut toata intentia? Aici raman eu nelamurita. Poate ma lumineaza careva,sa inteleg.
Eu am o natura mai practica de felul meu.Daca nu stiu sigur ca voi putea livra...nu promit.
laurent-III-rd a scris:Pai ce, catolicismul a ajuns in America, din Africa ?
Laur...vorbim despre doua chestii diferite. Ritualul catolic si americanisme. Eu am crezut ca Burel le confunda,el a mi-a rectificat misconceptia.Case closed.
Editat Joi 2 iul 2009 01:43
WinoStonehead a scris:Pai si eu ma refeream initial la partea obligatorie; e destul de relevanta oricum. Si ideea de "pentru totdeauna" si "la bine si la greu" e evidenta. De asta si ziceam, e un juramant care se refera a orice circumstante. Dar in ziua de azi pare sa isi piarda solemnitatea si importanta.
Pai in Romania s-a pierdut de mult asta. De exemplu, in Codul lui Carol, ceremonia religioasa era obligatorie si era prima inaintea celei civile. Apoi, au venit comunistii si au schimbat ordinea. Prima cea civila si apoi cea religioasa ce nu mai era obligatorie.
Acum exista numai cea civila, si este obligatoirie.
Naeema a scris:Pentru unii oameni poate ca nu prea au mare insemnatate,dar pentru multi inca au. Dar uite un exemplu teoretic...daca eu as fi catolica practicanta si m-as cununa in biserica rostind acele juraminte din toata inima si crezand in ele,dar mai tarziu in casnicia mea apar probleme de genul batai,abuzuri,inselaciuni si sentimentul iubirii,al respectului dispare lasand in urma durere,dispret,ura sau indiferenta si doresc sa ma distantez de individul respectiv.Ce fac? Stau cu el de dragul acelor juraminte ca sa nu se zica cumva ca nu le dau importanta si nu ma tin de ele? Daca divortez,asta nu inseamna ca pana la urma s-au destramat si le-am jurat degeaba chiar daca la inceput am avut toata intentia? Aici raman eu nelamurita. Poate ma lumineaza careva,sa inteleg.Eu am o natura mai practica de felul meu.Daca nu stiu sigur ca voi putea livra...nu promit.
Da, stai !
Biserica Catolica nu agreaza divortul. 
Naeema a scris:Laur...vorbim despre doua chestii diferite. Ritualul catolic si americanisme. Eu am crezut ca Burel le confunda,el a mi-a rectificat misconceptia.Case closed.
Nu ai inteles.
Catolicismul este si in Europa si in America. Moda asta noua este specifica numai Americii. Inteles acu'?
laurent-III-rd a scris:Da, stai !Biserica Catolica nu agreaza divortul.
Stiu.Asta ar fi a doua prostie cu care nu sunt deacord.
Nu ai inteles.Catolicismul este si in Europa si in America. Moda asta noua este specifica numai Americii. Inteles acu'?
Laur ma faci cu capul....am inteles mai....ceea ce nu pricepi tu insa ca a fost o confuzie in comunicare.Eu am crezut ca Burel prin confuzie,considera juramintele din Codul Matrimonial catolic acele americanisme la care se referea el.De aceea am spus ca ele nu sunt de provenienta americana.Mai tarziu sa clarificat ideea cum ca el se refrea de fapt la cele compuse de parteneri. Pricepi?
Editat Joi 2 iul 2009 02:00
Naeema a scris:Stiu.Asta ar fi a doua prostie cu care nu sunt deacord.
Feministo !
Vezi, de aia nu mai este respectata femeia.
Naeema a scris:Laur ma faci cu capul....[...]Pricepi?
Am inteles. Chestia era ca "unde ai spus de Europa?" .
Asta iti explicam. Nu trebuia s-o spui, era subinteles.
Naeema a scris:Pentru unii oameni poate ca nu prea au mare insemnatate,dar pentru multi inca au. Dar uite un exemplu teoretic...daca eu as fi catolica practicanta si m-as cununa in biserica rostind acele juraminte din toata inima si crezand in ele,dar mai tarziu in casnicia mea apar probleme de genul batai,abuzuri,inselaciuni si sentimentul iubirii,al respectului dispare lasand in urma durere,dispret,ura sau indiferenta si doresc sa ma distantez de individul respectiv.Ce fac? Stau cu el de dragul acelor juraminte ca sa nu se zica cumva ca nu le dau importanta si nu ma tin de ele?
Nu, in nici un caz nu contestam divortul si importanta lui, spuneam doar ca acele juraminte nu trebuie luate in deradere de catre altii ca fiind neimportante. Stiu si eu cazuri, prea multe chiar. Bunicul meu e avocat ( si la 81 de ani, inca mai lucreaza, lol) si cunosc cazuri care mi-au ridicat parul din cap. Stiu ca orice fel de nenorociri se pot intampla pe parcurs. Ideea mea era de a pleca intr-o casnicie cu incredere deplina sau nu. Eu una n-as putea sa imi iau un asemenea angajament daca nu as cunoaste omul, daca n-as avea increredere deplina; e un lucru pe care il stii pur si simplu despre cineva. Cand vorbesti de casatorie, e un pact, facut in cunostinta de cauza. Uneori lucrurile se schimba pe parcurs, e drept. Dar sa incepi o casnicie in ideea de "si totusi, totusi, exista o posibilitate de 1% sa nu reuseasca", e pesimist si nu arata o implicare totala, absolut completa a omului.
Editat Joi 2 iul 2009 02:12
WinoStonehead a scris:Nu, in nici un caz nu contestam divortul si importanta lui, spuneam doar ca acele juraminte nu trebuie luate in deradere de catre altii ca fiind neimportante. Stiu si eu cazuri, prea multe chiar. Bunicul meu e avocat ( si la 81 de ani, inca mai lucreaza, lol) si cunosc cazuri care mi-au ridicat parul din cap. Stiu ca orice fel de nenorociri se pot intampla pe parcurs. Ideea mea era de a pleca intr-o casnicie cu incredere deplina sau nu. Eu una n-as putea sa imi iau un asemenea angajament daca nu as cunoaste omul, daca n-as avea increredere deplina; e un lucru pe care il stii pur si simplu despre cineva. Cand vorbesti de casatorie, e un pact, facut in cunostinta de cauza. Uneori lucrurile se schimba pe parcurs, e drept. Dar sa incepi o casnicie in ideea de "si totusi, totusi, exista o posibilitate de 1% sa nu reuseasca", e pesimist si nu arata o implicare totala, absolut completa a omului.
Pai e vorba de juramintele rostite de preot. Celelalte sunt apa de ploaie. Sunt simple declaratii.
Iar cu implicarea aia, nu e pesimism, e realitate si pragmatism.
laurent-III-rd a scris:cu implicarea aia, nu e pesimism, e realitate si pragmatism.
Asa gandesc si eu.Unii i-ar zice pesimism,eu ai spun realism.
Naeema a scris:Asa gandesc si eu.Unii i-ar zice pesimism,eu ai spun realism.
Daca ala 1% era pesimism, ramanea omul necasatorit.
Ii era de ajuns, procentul ala. Pesimist fiind.
Se gandea ca sigur, el face parte din acel procent.
WinoStonehead a scris:Nu cred ca e chiar o enigma, si se obisnuieste in destule tari, deci greu de inteles la ce se refera nu ar fi. Cum nu e greu de inteles nici ca nu aveam intentia sa dezbat "coloratura" legala specifica unei tari anume, ci ideea in sine, in stransa legatura cu increderea dintre doi oameni.Deci ii bagi pe toti cei care isi pun asemenea probleme in aceeasi oala cu interesatele si curvele. Frumoasa parere mai ai.
stii vorba aia cu unde dai si unde crapa....
nu m-am referit catusi e putn la tine, fii convinsa. Nu mi-as permite pentru ca nu stiu nimic despre tine.
n-ar fi greu de inteles asa, ca o abureala generata de un ceai fierbinte si atat.
Gandeste-te ca asa cum viitorii soti discuta despre copiii ce ii vor face, concedii, achizitii etc asa pun in discutie si situatia bunurilor existente sau viitoare. O discutie facand parte din totul acela de care vorbeai.
De ce sa nu pui la punct de la inceput si chestiuni sensibile?
acest contract prenuptial poate fi exact stabilirea de comun acord a unor chestiuni financiare. Chiar nu vad ceva rau in asta. Nu are absolut deloc legatura cu increderea in celalalt. E doar o garantie in plus si o confirmare a faptului ca lucrurile vor decurge bine si frumos. Deci face parte tot din acel "tot"
Inclusiv analizele medicale intre viitorii soti se fac din acelasi motiv, sa stii de unde pornesti, sa nu ai surprize ulterioare etc. Ce lagatura au si acestea cu increderea?
S-o iau altfel: de exemplu, daca prin absurd te-ai casatori cu printul de Dubai, cum ar putea el avea incredere ca te casatoresti cu el din iubire daca nu ati semna un contract prenuptial? care de altfel ar si inchide gura lumii si ati putea sa va vedeti de casnicie.
Acel 1% de care vorbesti nu diminueaza iubirea si increderea dintre cei doi pentru ca n-are legatura cu acestea, e doar acceptarea posibilitatii ca ceva sa nu mearga bine, nu iti doresti si speri sa nu se intample, dar daca? ce faci? iti tai venele? nu mai bine scoti asul din maneca?
e ca si afirmatia de genul: mi-as da viata pentru tine(oare?)
mi-am amintit de cazul acela stupid in care sotul doneaza sotiei un rinichi iar dupa divort isi revendica rinichiul pe motiv ca el i l-a donat in ideea de a trai ea alaturi de el, in casnicia lor, nemaiexistand premisa initiala, dispare si rezultatul...
am dat niste exemple exagerate