Dumnezeu se face ca ploua

Athmy a scris:

Avand in vedere numeroasele benefecii pe care le are omenirea prin existenta lui Dumnezeu, mi-as dori sa cred si eu, sa ma insel si sa-mi expun aceasta parere ispitit fiind de gica ala mic si negru, dar, din pacate, ratiunea nu ma lasa. De ce? Cu ce am gresit?

Se presupune ca suntem creatia lui, de ce nu ne ajuta? Eu, daca as avea un copil, mi-as dori ce e mai bun pentru el, as vrea sa ma asculte(nu mi-as dori sa mi se inchine) iar daca nu ar face-o si ar lua-o pe cai gresite, l-as ajuta, nu l-as lasa sa se distruga pentru simplul fapt ca nu m-a ascultat.

Ce face, se distreaza pe seama luptei dintre bine si rau? Se trezeste dimineata si zice " ia sa vedem pe cine a mai pacalit astazi dracu"? Vreau sa cred, vreau sa fiu mai bun, dar cum as putea sa cred in conditiile astea? Eu sunt un pacatos, dar daca as avea puterea lui as face lumea mai buna, as evita macar dezastrele si asta fara sa-mi doresc sa se inchine cineva la mine.

Planeta se distruge. E influenta lu' negriciosu' la putere si Dumnezeu se face ca ploua. Ce as putea sa cred, in conditiile astea, cand ma gandesc la posibilitatea existentei lui?

Eu nu-ti pot raspunde la intrebari. Dar consider ca pentru atati oameni care se intreaba, ca si tine, ni l-a dat D-zeu pe Iisus. Insa oamenii, unii, continua sa se intrebe, ca si cum n-au inteles nici acum. Cam asta mi-a venit in minte, scuze daca nu pot explica mai bine.

Athmy a scris:

consider ca pentru atati oameni care se intreaba, ca si tine, ni l-a dat D-zeu pe Iisus. Insa oamenii, unii, continua sa se intrebe, ca si cum n-au inteles nici acum.

Sunt miliarde de oameni pentru care Isus nu a existat, care poate nici nu au auzit de el. Sunt om, e normal sa ma gandesc la lucrurile astea. Nu ma poate acuza ca gandesc asa, n-am nicio vina. De ce nu ma ajuta sa vad adevarul daca el exista? Cu ce gresesc ca imi pun intrebari rationale? Cu ce esti tu mai indreptatita sa beneficiezi de bunatatea lui, care iti ofera o liniste interioara, iar mie sa mi se fure acest drept pentru simplul fapt ca imi pun intrebari rationale?

Nu stiu, poate si educatia e de vina, eu am beneficiat de o educatie religioasa, nu mult dar a prins. Totusi, pe D-zeu nu-l ai apriori, ci il descoperi, asa cred. Nu am nimic cu intrebarile tale, e dreptul tau, insa nu cred ca te vor duce undeva, poate doar daca vrei sa obtii ceva prin ele, dar asta stii doar tu. Iar oamenii nu cred ca se diferentiaza prin credinta, ci prin viata pe care o duc. Poti trai ca un drept-credincios fara sa stii de Iisus, prin alte curente, sau poti sa incalci toate regulile si preceptele, iar asta face adevarata diferenta.

Athmy a scris:

Iar oamenii nu cred ca se diferentiaza prin credinta, ci prin viata pe care o duc. Poti trai ca un drept-credincios fara sa stii de Iisus, prin alte curente, sau poti sa incalci toate regulile si preceptele, iar asta face adevarata diferenta.

Athmy a scris:

Cel mai bun lucru de facut in aceste conditii este sa ne traim viata, cu credinta pe care o avem, sau cu responsabilitatea capatata prin educatie sau autoformare. Datoria noastra este o viata mai buna, iar credinta ajuta, asa cred.

Si eu am primit o educatie religioasa si a prins, dar nu suficient incat sa se mentina. Argumentele pe care le dai tu sunt rationale si dovedesc ca nu este pura credinta ta in existenta lui Dumnezeu si a lui Isus asa cum ti-a fost implementata in subconstient de educatia pe care ai primit-o si pe care ulterior ti-ai dezvoltat-o in sensul asta. Atata timp cat sustii ca omul isi dobandeste credinta in divinitate in functie de educatia religioasa pe care o primeste de la parinti si din societatea in care traieste( fapt adevarat si logic) si asta e cel mai important, fara sa mai conteze natura divinitatii, dovedesti ca existenta lui Dumnezeu si a lui Isus, asa cum i-ai descoperit tu sunt doar o iluzie cu care ai reusit sa-ti manipulezi subconstientul si, cat timp asta iti ofera o liniste sufleteasca, reusesti sa te delegi de orice influente rationale care iti pot pune in pericol credinta in Dumnezeu. Asta inteleg eu. Poate gresesc

Athmy a scris:

poate doar daca vrei sa obtii ceva prin ele, dar asta stii doar tu.

Da, vreau sa imi dau seama cum ai reusit fara sa-ti pui intrebarile astea. Poate ca vreau si eu sa beneficiez de linistea pe care mi-o poate oferi credinta(sunt foarte sincer) dar ma simt obligat sa-mi pun intrebarile astea.

Si care ar fi acele influente rationale? Toti oamenii au un D-zeu, si este unic indiferent cum il numesc. Credintele sunt foarte similare. Iar noi avem crestinismul, prin care speram sa ne mantuim, si da, nu vedem alta cale, sau poate nu o cunoastem. Dar toti oamenii se pot mantui, depinde de faptele lor. Chiar daca sunt mai multe religii, calea este una singura, religiile se aseamana. Daca as fi fost musulman de exemplu, probabil tot asta era calea, ei nu sunt altfel de oameni, deci religiile noastre sunt similare. Doar istoria sau povestea daca vrei difera, mesajul este acelasi pentru toti. Deci forma ajuta ca sa prinzi ceva din esenta.

Gheorghita123 a scris:

Da, vreau sa imi dau seama cum ai reusit fara sa-ti pui intrebarile astea. Poate ca vreau si eu sa beneficiez de linistea pe care mi-o poate oferi credinta(sunt foarte sincer) dar ma simt obligat sa-mi pun intrebarile astea.

In legatura cu pacea interioara, si eu am pierdut-o odata, si mi-am recapatat-o prin credinta, altfel simteam ca nu exista nici o sansa pentru mine, m-a ajutat sa ma ajut. Dar intrebarile pe care mi le-am pus au fost: cum sa fac sa imi revin, si am inceput sa sper, sa cred, sa ma indrept, sa fac binele ca sa imi fie bine. Poate sunt lucruri generale, dar credinta trebuie coborata in ceea ce facem constant, nu pusa pe etajera.

Athmy a scris:

Toti oamenii au un D-zeu, si este unic indiferent cum il numesc. Credintele sunt foarte similare. Iar noi avem crestinismul, prin care speram sa ne mantuim, si da, nu vedem alta cale, sau poate nu o cunoastem. Dar toti oamenii se pot mantui, depinde de faptele lor. Chiar daca sunt mai multe religii, calea este una singura, religiile se aseamana. Daca as fi fost musulman de exemplu, probabil tot asta era calea, ei nu sunt altfel de oameni, deci religiile noastre sunt similare. Doar istoria sau povestea daca vrei difera, mesajul este acelasi pentru toti. Deci forma ajuta ca sa prinzi ceva din esenta.

Corect, sunt de acord, mai ales in conditiile in care am si spus ca sunt convins ca exista ceva mai presus decat omul. Vreau sa cred in acel ceva pentru ca stiu ca exista, dar ceea ce nu inteleg este cum sa-mi manifest aceasta credinta in Dumnezeul meu, in care pot crede eu, daca mie mi-a fost implemntat in creier, de societate si de educatie, un Dumnezeu pe care eu nu il mai poate accepta, bazandu-ma pe argumente foarte rationale in viziunea mea. Cum il descopar pe Dumnezeul meu ca pe asta pe care incearca sa mi-l bage societatea pe gat nu il pot accepta si nu am nicio vina, avand in vedere ca ma bazez pe rationamentul meu, fapt care mi se pare foarte normal?

Consider ca ratiunea te face sa nu vezi padurea de copaci. Dar te inteleg oarecum, si tata imi spunea ca 'caloriferul' nu se misca si deci nu exista D-zeu. Mie nu-mi pasa asa mult de un calorider sau de aceasta ratiune care imi poate pune bete-n roate, imi pasa insa de linistea mea interioara si daca imi pot imbunatati viata pe aceasta cale, si consider ca pot si da roade. Daca nu mi-as folosi ratiunea nici n-as putea crede, insa o folosesc spre binele meu.

..iar noi ne facem ca suntem credinciosi...

Si a avea credinta nu e un lucru usor, nu iti garanteaza liniste interioara pt ca drumul e lung si "spinos", ceea ce propovaduieste o credinta sanatoasa nu e pe placul tuturor, ei stiu uneori mai bine, nu se lasa convinsi ca e bine sa asculti cele 10 porunci de exemplu, nu-i usor sa fii bun. Nu spun ca asa e in cazul tau, pt ca nu te cunosc, dar poti incerca sa respecti acele porunci fara sa te gandesti ca sunt ale unei religii, si e posibil sa dobandesti pacea.