Dumnezeu se face ca ploua

Eu nu inteleg de ce pe necredinciosi ii chinuie atatea intrebari fara raspuns. De parca eu daca stiu ce e ala om rau sunt si eu automat rea, sau daca am de-a face cu dobitoci cred ei ca sunt ca ei sau nici macar nu ma ridic la nivelul lor. Daca ai dileme din astea, cel mai bine sa formati un club, ca nu esti singurul pe-aicea :rot:

Athmy a scris:

Eu nu inteleg de ce pe ...

Nu-ti bate capusorul ala mic,tu oricat te-ai chinui tot nu ai sa reusesti sa intelegi vreodata ceva.

:rot:

Athmy a scris:

Eu nu inteleg de ce pe necredinciosi ii chinuie atatea intrebari fara raspuns. ..........

Pentru ca oamenii sunt fiinte care gandesc , gandind isi pun intrebari la care cauta raspunsuri . Credinciosii nu se incadreaza in categoria acestor fiinte ? Sau se multumesc cu un singur raspuns la toate intrebarile : Dumnezeu .

Poate exista o realitate inconjuratoare , cu o infinitate de intrebari , cu acest singur raspuns? Unii cred ca da altii sunt convinsi ca nu. Daca credeti intr-un Dumnezeu omnipotent trebuie sa acceptati ca noi , cei care avem alte raspunsuri , existam prin vointa Lui . Ii puneti la indoiala intelepciunea in acest sens ?

Ankoku666 a scris:

totusi voi cei care credeti in dumnezeu cum explicati faptul ca Lucifer un fost inger s-a intros improtriva sa cand toti ingeri erau buni si fara liber arbitru adica nu poate alege sa nu se supuna ca orice om si totusi sa intros improtiva lui dumnezeu.

pe langa faptul ca dumnezeu stia tot inseamna ca putea sa nu-l creeze sau astfel raul n-ar fi existat.

deci dumnezeu nu-i atotcunoscator.

in al doilea rand dumnezeu a zis ca el cunoaste binele si raul dar acest lucru arata ca dumnezeu era si rau nu doar bun astfel el nu avrea cum sa cunoasca raul

dumnezo e mai rau decat Diavolul fiindca el face pe bunul... Este inselator!

VEMANS a scris:

Pentru ca oamenii sunt fiinte care gandesc , gandind isi pun intrebari la care cauta raspunsuri . Credinciosii nu se incadreaza in categoria acestor fiinte ? Sau se multumesc cu un singur raspuns la toate intrebarile : Dumnezeu .

Poate exista o realitate inconjuratoare , cu o infinitate de intrebari , cu acest singur raspuns? Unii cred ca da altii sunt convinsi ca nu. Daca credeti intr-un Dumnezeu omnipotent trebuie sa acceptati ca noi , cei care avem alte raspunsuri , existam prin vointa Lui . Ii puneti la indoiala intelepciunea in acest sens ?

Eu ma minunam de unele intrebari. Omul este o fiinta cugetatoare, dar unele intrebari mi se par cam deplasate.. Bineinteles ca si credincioasii au o groaza de intrebari ca de aceea ne-a lasat D-zeu minte, sa o folosim.

Vreau sa incep cu o vorba spusa de bunicul meu:

Ajuta-te singur si Dumnezeu te va ajuta...

In limba Slovaka suna mai bine dar asta e traducerea...

Sincer sa fiu eu ma trag dintr-o familie foarte credincioasa, mama si tata merg duminica de duminica la biserica, mai am doi unchi preoti si doua verisoare calugarite...

Sincer sa fiu eu nu stiu sigur daca Dumnezeu exista sau nu , am ajuns in dilema asta acuma 3 ani de zile cand m-am ruga lui dumnezeu zilnic pt a primi un raspuns din partea lui...

Timp de 9 luni de zile mergeam zilnic la biserica , vinerea tineam post negru...si nu am primit nici un raspuns...

:cry: Dupa 9 luni de zile m-am lasat de rugaciuni si de mers la biserica, deja m-am obisnuit cu ideea ca nu voi primi nici un raspuns din partea lui.

Sincer sa fiu si acuma sunt dezamagit si acuma ma gandesc oare din ce cauza nu am primit un raspuns din partea lui..

Am citit multe din postarile voastre in care am vazut ca unii au primit raspuns si alti chiar ajutor in anumite situati si probleme.

Din cate stiu si am citit Dumnezeu ne iubeste pe toti , dar atunci dece face diferente intre oameni? Dece pe uni ii ajuta pe alti NU?

Vezi ca pe langa rugaciunea cu vorbele mai e si rugaciunea cu faptele. Sa zicem ca vrei sa inaintezi in cariera si te rogi lui Dumnezeu sa-ti dea postul de sef. Pe de alta parte sa zicem ca nu vrei sa avansezi nici un subaltern si ca pui piedici la multi sa inainteze. Deci cu gura te rogi sa inaintezi si cu faptele te rogi sa cazi. Pana la urma faptele pot invinge. Sau poate pentru ce te rogi nu iti e de folos sau poate are Dumnezeu un alt plan decat cel la care te gandesti tu.

Poti sa-mi dai detalii pentru ce te-ai rugat si cum ai facut?

O sa primesti un raspuns, trebuie sa ai rabdare. Uneori , cand ne pierdem speranta, Dumnezeu vrea doar sa ne incerce credinta. Asta nu inseamna ca nu ne iubeste. Ba din contra,ne intareste. Si daca mergi timp de 9 luni la Biserica si tii post negru inseamna automat ca trebuie sa primesti raspuns? Poate ca nu e destul de puternica a ta credinta, chiar tu ai spus ca nu prea crezi. Tu ai nevoie de timp, de constientizarea acelei fiinte superioare, de intelegerea unor rationamente, si apoi vei vedea ca raspunsurile vor veni de la sine, atunci cand astepti mai putin. Totul e sa nu iti pierzi speranta.

Si nu uita ca Dumnezeu este in tine, nu in Biserica.

In timp.prin experienta,te vei convnge probabil si tu ca primesti ceea ce crezi.

Cu totii trasam niste limite realitatii,si spunem ca lucrurile trebuie sa se intample asa si nu altfel,avem asteptari,convingeri,credinte despre realitate.Si ce e uimitor,e ca realitatea tine cont de credintele noastre.

Crezi ca Dumnezeu exista si iti primeste rugaciunile? -asa se intampla...crezi ca nu meriti sa-ti fie ascultate rugaciunile,sau ca Dumnezeu e pesemne ocupat cu altceva,ca esti prea neinsemnat,pacatos si neimportant pentru a fi bagat in seama,ori ca Dumnezeu nici macar nu exista? -ei bine,e miraculos,dar tot universul parca se modifica anume pentru a ne da dreptate intotdeauna!

Nu ne da dreptate in sensul unor judecati de valoare,ci in sensul ca ne confirma credintele despre tot.Se pare ca suntem mereu justificati in credintele noastre (!)

Adica,facem niste alegeri,in legatura cu ce credem noi ca putem experimenta,stabilim niste granite experientei si potentialului nostru,si ne sunt respectate.

Tu,te vezi pe tine ca depinzand de un Dumnezeu indiferent si arbitrar pesemne...sau depinzand de circumstante,de situatii,de societate...de orice...

Ai impresia ca ai foarte putin de spus in privinta vietii/experientei tale,ca altcineva decide,in locul tau...sau ca exista conditii...multe,pe care trebuie sa le indeplinesti musai pentru a avea experienta dorita de tine.

Si realitatea incomoda,e ca iti e frica de libertatea ta,de nelimitarea ta...ca te agati de niste granite,de zona ta de "confort",zona lucrurilor "cunoscute",acolo unde iti dai voie sa experimentezi.(trecutul)

Vezi,tu privesti ca marea majoritate a oamenilor,din perspectiva conditionarii si dependentei...unele lucruri,TREBUIE sa se intample...altele sint INTERZISE.Te agati de o anume directie pe care vrei sa o aiba experienta ta,fara sa vezi ca cele care conteaza sunt credintele tale de fapt.

Cine ti-a spus ca esti atat de mic,si neputincios,atat de limitat si ca trebuie sa te agati de ceva,sa indeplinesti nenumarate conditii? -si mai ales,de ce a crezut? -de ce crezi in continuare ca vointa ta e un amanunt fara importanta?

Apoi,te miri ca -dupa ce i-ai trasat aceste limite,dupa ce te-ai agtatat de neputinta si nestiinta,iti sunt confirmate,iarasi si iarasi...

Esti tu in armonie cu adevarat cu ceea ce doresti? -sa zicem ca sunt banii: respecti dreptul banilor de a...exista? -sau crezi undeva,in profunzime ca nu ar trebui sa existe? -crezi ca MERITI sa primesti bani? -sau ca esti nevrednic,si nu ti se cuvin...

Apreciezi valoarea banilor? -sau ii dispretuiesti,pentru ca nu sunt destul de "spirituali" pentru tine,IUBESTI banii? -sau ii urasti?

Doar cateva intrebari,si vei intelege imediat care sunt credintele si atitudinea ta fata de bani...si vei vedea unde ai trasat TU limita. -pentru ca trebuie sa fi in armonie cu acel ceva pe care il doresti,sa vibrezi la unison,sa fi pe frecventa.

Multi "spiritualisti" critica filmul "Secretul" pentru ca e "prea materialist"...apoi se mira ca ei nu pot sa atraga deloc bani,cu atitudinea lor "spirituala"! -daca le spui sa IUBEASCA banii,li se pare ca ii impingi in iad!

Exista credinte...ca banii sunt rai,murdari,ca doar cei corupti,lacomi si fara scrupule ii au...si ca pe deasupra,banii te mai si corup...ca TE FAC RAU.Si tu nu vrei sa fi rau,nu-i asa? -nu te poti asocia cu ceva atat de rau,de murdar,cu..."ochiul dracului"(!)

Am dat exemplul banilor,insa poti sa aplici la situatia ta,cum crezi de cuviinta.

Ideea este ca tu nu-ti permiti sa primesti acel ceva pe care il doresti,pentru ca intreti niste credinte incompatibile cu realizarea sa.

Si Dumnezeu,ori universul,sau cum doresti sa numesti inteligenta/constiinta care infuzeaza totul,iti respecta de fapt alegerile,iti da permanent dreptate,in ceea ce crezi.

Alta piedica frecvent intalnita,este invidia.

Ce e invidia? -este atitudinea celui care nu-si permite sa pretuiasca realizarile altora,este o admiratie interzisa.Cineva a reusit acolo unde ai vrea sa reusesti tu,insa in loc sa apreciezi asta si sa te bucuri pentru el,simti altceva...ciuda,ura chiar,ca si cum celalalt ar fi obtinut ceva ce ti se cuvenea tie...

Si efectul atitudinii tale critice,dispretuitoare,pline de ura fata de realizarile celorlalti,este ca te indeparteaza radical pe tine de posibilitatea unor realizari similare.Tu nu esti deloc in acord cu asemenea realizari...dimpotriva,le critici si osandesti frecvent,de parca altceva mai bun de facut nici nu ai...

Si ma intorc la exemplul banilor: sa zicem ca ai obiceiul sa critici,sa judeci cu asprime si sa iti manifesti orpobiul fata de cei bogati.Chiar crezi ca asta te va pune cumva in rezonanta cu bogatia? -in nici un caz.

Analizeaza dorinta ta,si vezi aca nu cumva intreti o atitudine similara.(in probleme sentimentale,locul invidiei e luat adesea de gelozie)

Ai crezut ca trebuie sa indeplinesti anumite conditii pentru ca rugaciunea ta sa fie ascultata...sa postesti vinerile,sa mergi la biserica...

Din pacate pentru tine,nu ai reusit sa te convingi ca respectarea acestor conditii puse TOT DE TINE,este suficienta.

Asta tot incerc sa-ti atrag atentia,ca tu pui conditiile.Tu stabilesti limitele.

CRISTI82 a scris:

Aud in stanga si-n dreapta remarci de genul " de cand m-am intors la D-zeu,parca imi merge numai bine/l-am rugat si El m-a ajutat,cand credeam ca nu mai exista nicio solutie,D-zeu mi-a aratat calea....etc.

Ca oricare alt om de pe acest Pamant,la randul meu si eu am avut nevoie sa fiu ajutat de D-zeu la un momentdat,insa in cazul meu Dumnezeu se cam face ca ploua de cate ori ai cer sa ma ajute intr-o anumita situatie.Pot spune foarte sigur ca pe mine nu m-a ajutat niciodata Dumnezeu.

Sa nu credeti ca i-am cerut Domnului sa castig la loto sau sa dobandesc nu stiu ce averi.Nu,nu am cerut niciodata asa ceva.

Cand a fost sa mi se intample un necaz,inevitabil s-a produs acel necaz,cu toate rugamintile mele fata de D-zeu.

De cate ori am avut o problema si am cerut ajutorul Domnului,Domnul s-a facut ca ploua si nu a intervenit in niciun fel.Ba chiar am observat ca atunci cand il rog pe Dumnezeu sa intervina,mai mult rau mi se intampla decat bine

-Sotia unui prieten zacea bolnava in spital.Cat timp ea era in spital,eu ma rugam continuu pentru sanatatea ei.Ma rugam si cand mergeam singur pe strada.

"Doamne ajuta pe aceasta tanara sa traiasca.Te rog sa ma ajuti macar acum! Daca nu m-ai ajutat niciodata pana in acest moment,poate ca ai pastrat ocazia pentru a-mi oferi ajt Tau intr-o situatie f. serioasa"...Intr-o dimineata am primit vestea ca fata a murit....

Odata eram in masina si vroiam sa ajung la un interviu important pt.mine.In masina ma rugam sa am curaj si sa fiu sigur pe mine cand voi intra la interviu.La un momentdat s-a stricat masina.M-am dat jos sa vad ce se intamplase-defect iremediabil in conditiile in care eu ma aflam in plin camp :roll: .Am asteptat doua ore ca sa treaca vreo ocazie cu care sa ajung macar in cel mai apropiata localitate...Pana la urma s-a ales prafu' de acel interviu.deoarece am ajuns mai tarziu cu 4 ore. :D .

-Altadata i-am invocat numele Domnului pentru a-mi ajuta la BAC....Cand am intrat in sala de examen,eram increzator ca Dumnezeu m-a inspirat ce teme sa invat mai bine....N-a fost sa fie nici de data asta! Vazand cum stau lucrurile,am uitat total de Doamne Doamne , m-am pus f. serios pe invatat si astfel am luat Bac-ul

-Firma la care lucra unchiul meu nu mai avea profit,astfel ca era necesar ca o parte din muncitori sa fie dati in somaj.Eu m-am rugat Domnului ca unchiul meu sa nu fie si el dat in somaj,deoarece are 2 copii de crescut,datorii,rate etc....Inevitabil,unchiul meu a fost dat in somaj.De ce? pt ca firma mergea rau! :)

Astfel de exemple as putea sa va povestesc doua zile de-acum incolo.Am decis sa scriu cateva pentru a va arata cum Dumnezeu se face ca nu aude in cazul unor oameni

Concluzii: Dumnezeu seamana cu oamenii (alege pe ochi frumosi)

Dumnezeu are preferinte/este subiectiv

Dumezeu te ajuta doar daca te ajuti tu

Dumnezeu "intervine" doar in cazul oamenilor creduli/naivi

Cu cat esti mai naiv cu atat mai mult crezi ca Dumnezeu te ajuta sau te ignora

Voi ce credeti? care este de fapt adevarul?

Ca Dumnezeu e ceva interior,ceva ce mintea umana tinde sa hiperbolizeze pentru a-si satisface nevoia de siguranta.De aia e privit ca un "parinte".Este parintele iubitor suprem,care iubeste neconditionat,iarta,ofera model spiritual.Asta in teorie...in practica a ajuns cu totul altceva.Lume il vede ca pe un batran care sta sa hotarasca destine,imagine cam absurda,aparuta din neacceptarea omul pe sine.Suntem nesiguri pe noi si de aceea avem nevoie de cineva care sa ne conduca viata (Dumnezeu) si sa ne indoctrineze cu principii morale(religia).Acum principiul cam tine loc de idee,asa ca cine nu e prea imaginativ poate sa tina cu dintii de cateva principii pe care le vede ca fiind adevarate.Nu am ceva impotriva acestui fapt,doar ca acest fenomen,in masa,determina ignoranta si ingustime in gandire chiar conflicte,cum ar fi razboaiele religioase unde oamenii au murit pentru o idee.Nu e stupid ?sa mori pentru o idee...de ce si-ar da cineva viata doar pentru ca Dumnezeul lui sa fie considerat cel autentic? nu ii ajungea faptul ca era autentic pentru el ?trebuia sa fie si pentru altii ?Eu cred ca Dumnezeu e o nevoie spirituala,si cam atat.