Anxietate

anmarr a scris:

draga erena, imi pare rau sa o spun..dar "bagati mintile in cap"

un examen sau o "stresiune" nu este nimica pe langa viata reala...crede-ma...o sa mai pici un examen, mai iei unul si cu asta basta?! incearca sa privesti lucrurile nitel optimist..chiar dc e mai greu, insa nu imposibil!!!

hai, capu sus...si bafta in sesiune!

mda....pai si sesiunea face parte din viata reala...asa ca tot pe acolo se situeaza...da mersi mult :flowers:

Buna!

O sa incerc sa povestesc despre experienta mea. Cam in 2 saptamani se implinesc 2 ani, de cand am avut un atac de panica. Motivul declansator a fost ceva banal, dar inaintea atacului de panica s-au intamplat mai multe lucruri (in decurs de vreo 2 ani). Initial am aflat ca mama mea are cancer (melanom malign), apoi sotia a pierdut o sarcina, mama mea a murit dupa un an jumate de la diagnostic. Intre timp sotia a ramas insarcinata, iar la o saptamana inainte de a naste am avut atacul de panica. De atunci mi s-a schimbat brusc viata. Initial am fost diagnostizat cu anxietate, cu atac de panica pe fond depresiv usor spre mediu. Precizez ca eram o persoana anxioasa, dar niciodata nu le dadeam importanta asa mare starilor, erau stari inainte de examene, sau izvorate din teama, frica, sau timiditate fata de femei. Dupa atacul de panica am apelat atat la psiholog cat si la psihiatru. La psiholog am fost doar la doua sedinte, din motive de distanta, stand in orase diferite. Initial am luat Cipralex, doza minima, o tableta pe zi, plus Xanax (cred ca 2 luni) , tot doza minima. Incetul cu incetul mi-am mai revenit, dar starea afectiva a ramas la un nivel scazut. De aici au aparut unele probleme de cuplu, am apelat si la un psiholog pe teme de terapie de cuplu.

Dupa 6 luni m-am lasat de medicamente, dar peste 3 sau 4 luni am fost nevoit sa ma duc la un al doilea psihiatru, care mi-a prescris cam acelasi tratament, Cipralex + Frontin. Dupa 6 luni iar am terminat cu medicamentele, in perioada asta a fost putin mai bine, dar acum vreo 4 luni am avut iar momente foarte nasoale, aproape ca la atacul de panica. Atunci am apelat la al treilea psihiatru, care mi-a schimbat medicamentatia in Tritico (50 mg parca), Spitomin(dimineata+seara) si Tranxene 5g dimineata si seara. ma rog dozele s-au tot schimbat , initial n-am luat Spitomin, doar Tranxene si Tritico. Problemele insa nu vor sa dispara. Cel mai important lucru de fapt de aici urmeaza, pe parcursul celor 2 ani au aparut tot felul de ganduri negative, care m-au tot tulburat si care imi intretin aceste stari de anxietate, s-au format deja niste reflexe. Se pare ca am o fire obsesiv-compulsiva. Primul gand a fost cel legat de un cutit si posibilitatea de a-mi taia venele, asta la 2 zile de la atacul de panica. De aici au pornit toate relele. La posibilitatea ca mi-asi putea provoca ceva m-am speriat foarte tare. De atunci, aproape de fiecare data cand ma gandesc la cutit, sau tin in mana un cutit parca mi se face un nod un stomac. Dar cea mai mare durere e ca au aparut ganduri indreptate impotriva sotiei si a fiicei mele. Astea sunt cele mai dureroase lucruri. Ganduri de a le rani in diferite feluri, prin taiere cu cutitul, sau cu orice obiect ascutit, sau ca le strang de gat, sau ca dau cu piciorul in fetita, ca intr-o minge , sau ca o arunc de pe pod , etc ... Trebuie sa mentionez ca sunt un om extrem de pasnic, de aceea mi se par aceste ganduri extrem de demoralizatoare. De vreo 2 luni ma duc si la psiholog, in teorie am invatat cum sa lupt cu aceste ganduri, stari, dar recunosc ca mi-e foarte greu. As mai avea foarte multe de scris, dar momentan ramana atat. Poate o sa mai revin zilele urmatoare. Tuturor va doresc multa sanatate si fericiere!!! Sa va puteti bucura , pentru ca asta imi doresc si eu mie si familiei mele !!!

Salut levaif. Spuneai ca ai ajuns pe la vreo 3 psihiatrii. Incearca sa-ti gasesti un psiholog bun cu ajutorul caruia sa faci o psihoterapie. Nu e suficient sa mergi de 2 ori. Psihoterapia se poate intinde pe o perioada mai lunga de timp, dar merita sa o faci. Succes si capul sus... o sa fie bine.

Buna levaif. Am trecut si eu prin stariile pe care le-ai descris tu vizavi de teama de a nu i-mi rani fetita, sotia. E foarte important sa i-ti gasesti un pshihoterapeut care sa i-ti redea increderea in tine. Fac psihoterapie de 9 luni de zile, iar in aceste momente ma consider un om normal fara atacuri de panica cu rare stari de anxietate peste care trec cu zambetul pe buze. Nu am urmat un tratament medicamentos deoarece am considerat ca cu o dieta echilibrata, somn, relaxare, plimbari, sport pot sa i-mi revin. Am reusit sa depasesc o groaza de tulburari pshihice pe care initial le-am avut (fobii, tulburare obsesiv-compulsiva, depresie, atacuri de panica)

succes in continuare.

eu nu stiu exact ce sa cred ...in cat timp iti dai seama ca medicamentele isi fac efectu...la mine ar trebuii sa ma ajute sa nu mai fiu asa agitata si sa nu mai fac atacuri de panica da....hm...la cat de agitat am fost eu de ieri si pana azi..am zis ca innebunesc abia ma abtin sa nu mi se faca rau....incerc sa imi mut capu de la probleme si de la sesiune sa nu mai fiu stresata da hmmm nu prea iese

nu stiu cesa cred....am avut zilele astea o perioada dificila ,ma refer la ieri si azi, si spre surprinderea mea m-am descurcat bine din toate punctele de vedere.....am reusit cat de cat sa trec...cu toate ca am o stare mare de tristete nu am avut ganduri nasoale sau am facut in asa fel incat sa imi ocup tot timpul sa nu ma mai gandesc si a mers....sa nu am timp nici sa plang...sa pic de oboseala si a mers :think:

ce s azic, adevarul este ca starile astea trec si revin, eu patesc asa, ma apuca panica, teama, groaza de ce se poate intampla.Ma oboseste si ma chinuie, imi pierd cateodata nadejdea ca va fi bine, alteori sunt plin de viata

Nu prea iau medicamente, am luat xanax juma de pastila pe zi, cel mai nasol este ca ma simt vlaguit cateodata destul de accentuat si parca ma topesc pe picioare

Psihoterapie.

Salut. Vroiam sa va pun si eu o intrebare. Eu in ultima vreme am slabit f mult, la modul ca ma sperii cand ma uit in oglinda. Asa ca sunt curios daca anxietatea, stresul sau starile de nervozitate prelungite pot favoriza slabirea asta mai brusca. Stiti ceva in sensul asta ? Va multumesc

Vreau sa adaug ca in ultimele doua luni am avut o perioada foarte grea si stresanta in care m-am consumat f mult.

La doctor ai fost? Analize ai facut?