Laura1985 a scris:Matt tu ai facut psihoterapie pana acum? Daca da, te-a ajutat? Mi se pare foarte ciudat sa ti se prescrie medicamente fara a fi acompaniate de terapie, care pana la urma e cea care te vindeca. Eu zic sa o suni, sau sa-i spui de experienta ta anterioara cu Seroxatul si s-o intrebi de ce nu e bine sa faci psihoterapie. Esti pacient, meriti macar o explicatie

Cam ciudata psihiatra asta, medicamentele nu vindeca, doar terapia poate face asta, dovada fiind si faptul ca ti-au revenit simptomele dupa ce ai terminat tratamentul medicamentos.
Psihiatria se ocupa de simptome strict, iar medicatia psihiatrica este dedicata simpomului.
La fel, psihologia din manualul de liceu, cei doi ani de psiho generala din facultate plus restul (psiho copilului, psihopatologie, etc) se ocupa de procesele psihice sau de alterarea lor. Psihologii care termina facultatea sunt tabula rasa in ce priveste psihologia de viata ca si psihiatrii. Adevarata psihologie o inveti dupa facultate in formarile din diverste terapii directe cum e AT-ul sau altele. Retineti deci, psihiatrii habar nu a de nimic in ce priveste cauzele iar psihologii generalisti cam la fel. Terapia nu e ca o operatie de chirurgie care dureaza 5 ore, 30 de ore, poate dura cativa ani pentru ca reprogramaea inconstientului negativ e lenta (ea a fost facuta in mica copilarie de parinte iar adultul nu-si mai aduce aminte). Singur e cam greu sa te schimbi, cum poti constient sa iti cunosti inconstientul ?
Viata alaturi de parinti e prima psihoterapie. Poti pleca de langa ei ca ucenicii imamilor cu un rucsac de dinamita in spate si e o chestiune de timp pana vei sari in aer (pleci cu inconstientul dinamitat) sau poti pleca liber si usor fara balast in spate (cu sufletul hranit nu secat, cu increderea in sine cladita nu consumata de increderea de sine a parintelui etc. etc.).