elandi a scris:Tocmai. Anxietatea, depresia si "agorafobia" (o pun in ghilimele pentru ca nu pare autentica) sunt reactii normale la crizele de epilepsie. Ele sunt intemeiate si le vei depasi daca tratamentul antiepileptic e eficace si daca te vei stradui sa traiesti normal.
Ar fi fost minunat sa nu existe agorafobia tinand cont ca aveam destule probleme....Din pacate ea exista.Si e cat se poate de reala in cazul meu.
A fost o perioada cand, bolnava de epilepsie fiind, am avut o viata relativ normala. Ieseam afara SINGURA fara teama, aveam o gramada de prieteni cu care atunci cand ma intalneam nu simteam anxietate, ma duceam la party-uri si ma simteam ok.....
In anul 2 de facultate, am inceput sa am atacuri de panica in drum spre scoala....Nu intamplator in acea perioada aveam o relatie dezastruoasa cu prietenul meu si eram f stressata.
La un moment dat, numai gandul ca trebuie sa ies din casa imi provoca un atac de panica.
Am renuntat la facultate atunci.
..............................................
Cand sunt anxioasa acest lucru poate fi din 2 motive: ori din cauza epilepsiei, ori din cauza ......anxietatii...
F rar mi se intampla sa am atacuri de panica in casa.
Insa daca mi se spune ca urmeaza sa iesim AFARA, se declanseaza instantaneu o stare de anxietate anticipatorie sau chiar un atac de panica. 
Oricum, in afara de medicamentele anti-epileptice iau si anxiolitice. Din fericire, medicamentele anti-epileptice isi fac efectul la mine. Nu am mai facut crize de epilepsie de cativa ani buni. :roll:
Daca as scapa si de agorafobie si anxietate as fi din nou ca la 14 ani. Cu mentiunea ca efectele secundare ale medicamentelor anti-epileptice sunt uneori suparatoare si nu stiu cum va rezista organismul meu (ficatul , rinichii) pe termen lung.....
