Cand cineva greseste intr-un anume fel,in mod repetat,chair daca isi cere iertare,ajungi sa nu il mai crezi...sa nu mai crezi ca ii pare rau cu adevarat,ori ca ii pasa ca te face sa suferi...cand isi cere din nou iertare,ai sentimentul ca o face doar ca sa scape de vreo apasare a constiintei si sa-ti paseze tie problema...sa devina brusc inocent,si sa nu poti macar sa ii arati ca te doare sau ca te intristeaza/infurie comportamentul sau...sau chiar ajungi sa crezi ca o face tocmai de-aia,nu din regret,ci ca sa iti inchida gura...sa evite sa priveasca suferinta pe care ti-o produce,in fata...
cand cineva-ul ala face asta,simti ca nu o face deloc pentru tine...nu e un gest de asumare a greselii,e doar o forma mai rafinata de egoism,o tortura psihologica mai elaborata...si atunci,chiar daca isi cere iertare din nou,constati ca asta doar te scoate din minti...te rascoleste,te doare te infurie,te intristeaza...ca nu repara nimic,ci dimpotriva adanceste rana...ca doar isi bate joc de dorinta ta de a fi bun si tolerant...te simti batjocurit...luat de prost!
-cand cineva cere iertare in felul asta,simti doar o disperare adanca,stiind ca nu se va schimba vreodata,ca iertarea ta,nici macar nu e un lucru bun...ca ii foloseste doar ca sa se prefaca in continuare ca totul e ok,cand tu stii foarte bine ca nu e deloc asa...