just_selena a scris:BUna ziua !Sunteti de acord cu sustinerea ideeii ca fericirea noastra e mai mare cu cat ne bucuram de mai multa placere, oricare ar fi calitatea acesteai? Motivati-va raspunsul
:roll:
buna ziua
cine a emis aceasta "idee"?
Fericirea
Început de Observ, Mar 8 nov 2005 · 910 răspunsuri · 111.326 vizualizări
Daca nu ar exista creier, nimic din ceea ce inseamna placere, durere, fericire, nefericire, etc, nu ar exista. :roll:
Creierul este dumnezeul senzatiilor. Noi cine suntem? Creierul sau spiritul?
ironic a scris:Daca nu ar exista creier, nimic din ceea ce inseamna placere, durere, fericire, nefericire, etc, nu ar exista. :roll:Creierul este dumnezeul senzatiilor. Noi cine suntem? Creierul sau spiritul?
Interesanta abordare - creierul "dumnezeul" senzatiilor!
Domnul Dulcan scrie in cartea sa "Creierul si noua spiritualitate" :
"... am putea spune ca aici gasim Cartea Unviersului inscrisa in noi, biblioteca, in care sunt depozitate toate datele referitoare la motivarea noastra ca simbol, sens si devenire"
(facea referire in mod explicit la emisfera cerebrala dreapta).
Noi suntem si creier si spirit, zic eu, acum, in urma unor lecturi, dar maine, poate cercetatorii vor demonstra cum ca constiinta vine de undeva din afara creierului.
Pana acum se dezbat doua modalitati de a concepe constiinta:
a. cea neurofiziologica, in care constiinta este vazuta ca o "secretie" a creierului rezultand din procesele neurochimice si neuroelectrice -dar aceasta modalitate nu raspunde multor intrebari;
b. cea a constiintei extinse - adica a unei viziuni ce isi are radacinile in fizica cuantica (care este in acord cu unele modele spirituale asupra lumii).
"... cel ce decide pare sa fie un "eu" separat de creier. Si atunci, eu am in primire un creier sau creierul ma are pe mine? Daca "eu" decid sa merg, merg. Creierul ma asculta. Deci eu am suprematia. Dar cine sunt "eu"? N-ar trebui sa fiu creierul meu? Si mai ales unde este sediul eului meu?"
D. C. Dulcan
eu intreb: fericirea inseamna a te simti intr-un anume fel sau si a fi intr-un anume fel?
anonimpamantean a scris:eu intreb: fericirea inseamna a te simti intr-un anume fel sau si a fi intr-un anume fel?
Cand esti intr-un anumit fel, automat simti in felul in care ai ales sa fii. Eu, sunt fericit ca sunt. :roll:
Eu cand sunt constienta ca nu sunt doar o frunza in vant ci un copil al lui Dumnezeu/mama natura sau cum vreti sa-i ziceti. Parte din tot ce ma inconjoara si nu ceva separat si singur.
anonimpamantean a scris:eu intreb: fericirea inseamna a te simti intr-un anume fel sau si a fi intr-un anume fel?
Dupa parerea mea,a te simti intr-un anumit fel, tine de o stare de moment.Pot simti la un moment dat ca sunt bucuroasa,fara a fi o persoana vesela si optimista.
In cazul in care sunt acea persoana,atunci momentele in care traiesc aceasta stare vor fi mult mai numeroase.
Cred ca, fericirea tine de 'felul de a fi' al fiecarei persoane,iar modul in care o definim poate spune foarte multe despre noi.
Editat Mie 4 mar 2009 11:33
Cate topicuri despre fericire faceti? ;)
Eu sunt vinovata acestui topic! Lucrez in momentul de fata la un prioiect despre fericire . Cutand ca orice om o sursa de inspiratie am dat de acest forum, si am citit pareri diferite fata de acest subiect,pareri care mi s-au parut interesante, dar tot nu-mi gasesc raspunsul exact daca : fericirea noastra e mai mare cu cat ne bucuram de mai multa placere, oricare ar fi calitatea acesteia?
As avea nevoie de ajutorul vostru! Va multumesc.
Nu putem spune ca fericirea este o placere...ea este un ideal !Daca ar fi sa o iau din punctul tau de vedere ea nu are proportii , ci doar exista prin urmarea a unor fapte neplacute din viata ta , deoarece cu ele le vei pune in balanta!Esti fericit acum ,pentru ca este starea ta naturala si abia atunci cand durerea se varsa in marea fericirii ,ii descoperi adevarata savoare!
just_selena a scris:Eu sunt vinovata acestui topic! Lucrez in momentul de fata la un prioiect despre fericire . Cutand ca orice om o sursa de inspiratie am dat de acest forum, si am citit pareri diferite fata de acest subiect,pareri care mi s-au parut interesante, dar tot nu-mi gasesc raspunsul exact daca : fericirea noastra e mai mare cu cat ne bucuram de mai multa placere, oricare ar fi calitatea acesteia?As avea nevoie de ajutorul vostru! Va multumesc.
selena,
inainte de a vorbi despre fericire trebuie sa dai definitia fericirii. fara definitie discuti discutii. la fel este si cu alti termeni cum ar fi constiinta, placere,.....dictionarele nu te prea ajuta (dau prea multe sensuri si nuante....). poti sa-ti folosesti experienta proprie, experienta altora (inclusiv de pe acest site), poti folosi chiar dictionare dar da o definitie si declar-o chiar de la inceput.
din experienta mea, fericirea este o stare, in general de durata scurta (dar poate fi si de durata lunga), in urma realizarii unui obiectiv la care lucrezi de multa vreme, de multe ori in conditii ostile care iti clatina uneori increderea in succesul rezultatului.
mi s-a intimplat cu un proiect stiintific si tehnic si tin minte si acum cit am fost de fericit atunci.chiar si acum, dupa multi ani, consider ca asta a fost momentul meu astral (sint optimist, lucrez la un alt proiect care ar putea sa-mi aduca si mai multa fericire)...
am mai fost fericit cind, dupa ani si ani de suferinta datorita unei stari alergice, am reusit sa ma fac definitiv bine. starea asta continua si acum si fericirea asta este cu atit mai mare cu cit vad oameni cu probleme ca ale mele care nu au energia si ambitia de a-si rezolva problema.... nu este o "bucurie" de raul altora, este o confirmare a fortei care am avut-o de a rezolva definitiv problema alergiei care, cu foarte multi ani in urma m-a dus in pragul pensionarii foarte premature pe caz de boala...
cred ca am mai avut stari de fericire, pe care le-am uitat, legate de succese limitate diverse (cistigarea de bani in plus, o delegatie in strainatate, ...). starile acestea in general nu le tin minte ca ceva deosebit desi faptul ca am vizitat japonia de doua ori si america de trei sint fapte care-ti dau un fel de confort prin faptul ca o posibila cauza de stres nu mai exista...
in plan afectiv-sexual nu ma pling dar nici nu tin minte in mod desebit ceva care sa-mi fi produs vreo fericire pe care sa o tin minte in mod deosebit. am si aici un fel de confort cind intilnesc vreo persoana cu care am avut relatii intime....ca femeie poate ca nu pricepi dar iti spun cum vad eu lucrurile....
am o stare materiala relativ buna (am, ca exemplificare trei laptopuri si mi-as mai cumpara, nu ma uit la pret cind merg intr-un magazin, nu am mai mers cu transportul in comun de orice fel (exceptind avioanele) de foarte multi ani. toate acestea iti dau un fel de confort datorita eliminarii unui mare numar de stresuri si acest confort contribuie la un fel de fericire.....
pina la urma cred ca la baza fericirii se afla eliminarea stresurilor in masura posibilului si lupta pentru a nu avea alte surse de stres. fericirea insasi cred ca este strins asociata cu un obiectiv cu bataie lunga. daca-ti atingi obiectivul vei obtine o stare de fericire astrala (chiar de scurta durata) si asociata cu aceasta idee, oamenii nefericiti sint cei care merg spre nicaieri, care nu au obiective in viata si deci nici un succes posibil pe care sa-l astepte, la care predictiile merg din rau in mai rau.....cu tot regretul dar este vina lor si trebuie sa-si duca crucea....