O alta mare fericre e sa mergi la baie.Dupe ce te-ai chinuit , ca un bebelus , sa tii o zi macar materiile in tine.Descrie acea fericire .
Fericirea
Început de Observ, Mar 8 nov 2005 · 910 răspunsuri · 111.326 vizualizări
Eu acum sint fericita. De ce? Pentru ca sint iubita si iubesc. :flowers:
Sunt fericita cand simt.....
"Fericirea se afla mereu la indemana noastra,la picioarele noastre,ca o floare de camp;nu trebuie decat sa te apleci ca s-o culegi.Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori,ne inselam asupra parfumului,asupra culorii si intindem prea departe mainile,asa ca nu ne atingem telul."(H.de Balzac)
observ a scris:Am auzit foarte multa lume spunand k e fericita... Ca iubeste.. si k e fericit(a)....dar dupa 1 luna, 1 an sau 10 nimic nu mai exista.. doar o amintire.... care de cele mai multe era neplacuta... Si atunci eu ma intreb suntem cu adevarat fericiti.. sau doar ne mintim.. si ne mintim atat de bine.. pe noi si pe ceilalti... incat ajungem sa chiar credem... Vreau sa aud si parerea voastra, poate gresesc
[/quote
...dar dupa1 luna,....
Asta inseamna ca am cautat fericirea in altii."Si daca este atat de greu sa gasesti fericirea in tine,este imposibil sa o gasesti in ceilalti".Impaca-te cu tine insuti.Eu am ajuns la o propozitie pe care o consider adevarata;"sa fii sincer cu tine insuti,este inceputul intelepciunii".Si o sa-mi spuneti;"ce treaba are intelepciunea cu fericirea?".EU cred ca are.
Toti inteleptii zic ca fericirea nu are nimic de-a face cu exteriorul ci numai si numai cu interiorul. Sigur ca si conditiile exterioare au un efect, absolut. Numai ca ideal ar fi sa nu te dea peste cap daca...mediul din jur nu e ideal. Fiindca nicicand nu o sa fie ideal, asa cum nicicand oamenii din jur nu vor fi perfecti. Cine-si gaseste fericirea in sine, ala e un om fericit (indiferent de mediu si imprejurari). Dupa aia - restul vine de la sine. Eu cred in principiul urmator: ce oferi (in fapte si ganduri) - aia atragi.
Dark_Dragon a scris:"Fericirea se afla mereu la indemana noastra,la picioarele noastre,ca o floare de camp;nu trebuie decat sa te apleci ca s-o culegi.Dar cum ea este inconjurata de multe alte flori,ne inselam asupra parfumului,asupra culorii si intindem prea departe mainile,asa ca nu ne atingem telul."(H.de Balzac)
Exact ce am zis.
Ai grije sa nu cazi in capcana fericirii provenite din ignoranta si iluzie.
Dumnezeu nu vrea ignoranti in imparatia Lui.
Editat Vin 2 mar 2007 07:43
Ce sa zic, pentru mine momentele de fericire maxima inseamna acele momente in care ma simt una cu Universul, in care simt ca Soarele a rasarit doar pentru ca eu sa ma bucur de el, in care toata existenta mea actuala si existentele mele anterioare incep sa se integreze intr-un tot. Din exterior pot avea bucurii, insa fericirea e intotdeauna inauntrul meu. Iubirea e un alt izvor fericire si mi-e greu sa explic ce simt, dar e senzatia aia ca sunt gata sa plesnesc de iubire si de fericire si totul capata sens. De fapt, numitorul comun cred ca tine de un sentiment de apropiere extraordinara de Dumnezeu.
Cred ca adevarata fericire isi face aparitia cand nu ai motiv pentru aceasta. Esti pur si simplu fericit fara a spune"sunt fericit pentru ca.... ". Sa fii copil, sa gandesti ca unul, sa uiti ce inseamna rautatea si sa uiti de vicii.