ioanide a scris:Sau nu!Insa ne putem imagina ca suntem.Depinde cat putem reduce din dorintele noastre.
Depinde de constrangerile pe care le acceptam sa ne domine.
Oare nu ne-am gasi fericirea mai usor renuntand la ideile preconcepute despre ce ar trebui sa fie ea?
Ne putem considera fericiti oricand realizam vreun obiectiv propus, dar si atunci cand nu-l atingem, luand in considerare ce am invatat din tentativa noastra. Optimismul e hotarator pentru atingerea fericirii.
Daca iti propui sa fii fericit, vei fi. Nu e nevoie sa te concentrezi pe modalitatea obtinerii fericirii.
Insa eventual, ideea ca ai putea fi fericit indiferent de rezultatele actiunilor tale, doar simtind ca traiesti ar putea reprezenta o alta constrangere ignorata. Iar in momentul in care iti dai seama ca ai fost fericit numai pentru ca ti-ai autoimpus asta, metoda isi pierde valabilitatea.
Si mai e o problema, unii oameni nu suporta sa fie fericiti prea mult timp si, la nivel inconstient, isi construiesc bariere in calea fericirii lor. Acest autosabotaj poate consta in comportament irational care distruge echilibrul sistemului propriu.
Acceptand realitatea putem considera ca lantul nesfarsit de dezechilibre si contradictii ne face sa simtim ca traim. Atunci ajungem sa fim fericiti pentru ca ne acceptam ca entitate completa, fara sa neglijam nici una din laturile existentei noastre.
In concluzie, putem fi fericiti sau nu. De acord cu tine.

