Fericirea

Acamandur a scris:

Cum descri 'fericirea adevarata' ?

bucuria de a descoperi ca daca iti doresti cu adevarat si ai credinta, iti poti schimba destinul, poti face sa fie mai bine..

artemis_dida a scris:

Dar tu cum o descrii?

nu am cuvinte sa pot exprima sentimentul, ar fi doar o amagire.

Dulcica a scris:

bucuria de a descoperi ca daca iti doresti cu adevarat si ai credinta, iti poti schimba destinul, poti face sa fie mai bine..

asta putem fiecare dintre noi sa ne schimbam destinele dar nu cred ca tine de fericire pentru toti. Ajungi acolo pentru ca ai luptat si ai vrut cu adevarat sa ajungi acolo pentru ca nu ai alta cale, decat sa lupti. Dar nu toti vor fi fericiti dupa schimbarea destinului pentru ca nu putem vedea in asamblu tot jocul vietii si sa fi sigur 100% ca drumul ala este intradevar drumul fericirii pe care fiecare dintre noi o cautam.

Fericirea adevarata inseamna sa te simti bine... la moment dar si asa in general...

sarah n. a scris:

Fericirea adevarata inseamna sa te simti bine... la moment dar si asa in general...

Fericirea=o stare discontinua,pe care noi incercam sa o inodam de la o zi la alta(la fel ca sfoara care se rupe!)

Fericirea????????? pentru mine este simplu,dupa ani de zile de suferinta in care mi-am pus foarte des intrebarea "Ce este fericirea,oare exista cu adevarat?" am ajuns la concluzia ca este prezenta in fiecare din noi si ca trebuie doar sa inveti sa-i ierti din tot sufletul pe cei ce ti-au facut rau sau te-au jignit si sa fii tot timpul impacat cu tine insati si sa nu fortam sa fim altciva decat suntem.Totul are un sens in viata. Fiecare din noi are un scop in viata asta trebuie doar sa ne ascultam pe noi si prin credinta in Dumnezeu si in propriile forte o sa fim fericiti.Trebuie sa vezi laturile pozitive ale existentei tale nu cele care ti-i le impune societatea.

Fericirea e un concept individual.Cu siguranta exista si este reprezentata printr-o stare de bine foarte intensa si o multumire sufleteasca profunda.

Asta cred ca ar fi explicatzia unui om de shtiintza sau a unui psiholog banuiesc...insa imi trece prin cap si ideea ca defapt fericirea ar fi un scop al vietzii...o momeala a lu Dumnezeu....

Fericirea este peste tot...doar ca noi nu ne dam seama de lucrul asta...uitati-va la un copil...el este intodeauan fericit ...se joaca, invata repede, este intodeauna atent la ce este in jurul lui.

Imediat ce inaintam in varsta, nu mai avem aceasi stare de bine, cum o avem in copilarie, pt ca multe lucruri ne indeparteaza de ce este frumos pe lumea aceasta.Devenim monotoni, avem jobul nostru, avem un ti mp limitat pt a trai din plin fericirile si bucuriile care exista...

Fericirea este acel zambet de la prietenul sau familia ta, o plimbare in natura ne aduce mai aproappe de Dumnezeu, sa fie in viata ta numai adevarul...ele este cel care castiga intodeauna...si sa profitati : de plimbarile facute in parc, la terasa cu prietenii, la un film de dragoste impreuna cu prietenul(a), de duminica la cina in familie si multe alte lucruri..pt ca aceste lucruri ne fac plini de viata

Chiar acum suna-ti cel mai bun prieten, si spunei ca vreti sa iesiti in parc....va fii uimit, dar si tu..de lucrul nebunesc pe care l-ai atins

See ya!

Esti visatoare rau si cam superficiala, te referi cel mult la bucurie.

Fericirea nu sta pe toate gardurile, noi ne-o cream si mai depinde si de alti cativa factori din jurul nostru.

Copilul de care zici tu este inconstient, nicidecum fericit.

Nimeni nu te obliga sa iti robotizezi viata la maxim.

Idealista da....superficiala nu. Ce crezi ca este fericirea? Sunt momente in viata cand te lasi doborat de toate problemele cotidiene si alegi sa faci o plimbare la munte. De ce atunci cand ajungem in mijlocul naturii ne simtim mai revigorati, si gata de o noua actiune?

Oana-Andreea a scris:

Idealista da....superficiala nu. Ce crezi ca este fericirea? Sunt momente in viata cand te lasi doborat de toate problemele cotidiene si alegi sa faci o plimbare la munte. De ce atunci cand ajungem in mijlocul naturii ne simtim mai revigorati, si gata de o noua actiune?

si aia se numeste la tine fericire? :( eu locuiesc pe malulul rinului, ies pe balcon si sunt direct in parc, de ce oare nu simt fericirea? iti spun eu de ce: pt ca aceasta atmosfera ma relaxeaza, imi ofera ocazia sa meditez, sa gandesc mai limpede si chiar sa visez mai frumos, sa respir un aer curat si sa ma bucur de frumusetea naturii in fiecare zi, si totusi fara iubire nu exista fericire :(