Stiinta populara

nu.. zi-o si apoi mai mai spun si eu cu cartofii ce mi-e neclar...

Un profesor de filozofie cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin!

Au fost cu totii de acord ca este plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.

Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras. Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.

Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viaţa voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul,sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viaţa voastra tot ar fi completa.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina.

Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viatza voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.

aha!

merci Paul pentru povestioara...cam asa este cu lucrurilecu adevarat importante din viata....

cu cartofii, raspunsul tau este logic, nemultumirea mea este ca imi amintesc ca dintr-o carte de probleme intrebari de fizica de pe vremea mea, mi-a ramas intiparit poate poate in mod eronat, ca explicatia fizica la problema cu sacul de cartofi era una legata de faptul ca orice corp tinde spre ocuparea unui nivel de energie potentiala minima....dar nu reusesc nici sa fac un rationament si sa explic fizic plecand de la asta, nici sa-mi scot din cap ideea si sa ma gandesc la o alta explicatie, ca cea pe care ai dat-o tu.

poate gasesc cartea pana la urma .....

nu stiu de ce ma obsedeaza si pana una alta, am pus-o aici...poate ma linisteste cineva.

Paul Brahtl a scris:

Un profesor de filozofie cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin!

Au fost cu totii de acord ca este plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere.

Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras. Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.

Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viaţa voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul,sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viaţa voastra tot ar fi completa.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina.

Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viatza voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.

Dar pilda nu e completa. Dupa ce profesorul a explicat, s-a ridicat un student si a zis, totusi inca borcanul nu-i plin, sa va dovedesc.. si a adus o bere si a turnat-o in borcan, iar berea s-a infiltrat pe langa nisip si pietre. Morala: oricum va consumati timpul si energia intotdeauna mai ramane timp si pentru bere :)

Argv a scris:

Dar pilda nu e completa. Dupa ce profesorul a explicat, s-a ridicat un student si a zis, totusi inca borcanul nu-i plin, sa va dovedesc.. si a adus o bere si a turnat-o in borcan, iar berea s-a infiltrat pe langa nisip si pietre. Morala: oricum va consumati timpul si energia intotdeauna mai ramane timp si pentru bere

Si daca punem in loc de bere...acid clorhidric cat spatiu mai ramane? :D

lasati acum berea si acidul clorhidric.... cum ramane cu cartofii mei?

ma gandesc acum ca da, orice corp tinde spre un nivel minim de energie potentiala....in cazul nostru si cartofii mari, si cartofii mici....cei mici, atunci cand se scutura sacul, au loc printre cei mari sa ajunga jos cum spune Paul....ca si cei mari ar vrea sa ajunga jos....nu ?

cred ca e vorba mai degraba de inertie. Toate corpurile cad cu aceeasi viteza care depinde doar de inaltimea de la care sunt lansate, asta daca nu ar exista incomodari sub forma fortelor de frecare sau ciocniri cu alte corpuri. Cartofii mici chiar daca ii ciocnesc pe cei mari, avand aceeasi viteza in cadere nu le pot devia traiectoria in schimb va fi deviata a lor si va fi deviata tot in jos pt ca spre fundul sacului sunt orientati toti vectorii viteza daeci vor ocupa mai repede fundul sacului decat cartofii mai mari.

De ce sare preful din covor cand il lovesti?

outlander a scris:

cred ca e vorba mai degraba de inertie. Toate corpurile cad cu aceeasi viteza care depinde doar de inaltimea de la care sunt lansate, asta daca nu ar exista incomodari sub forma fortelor de frecare sau ciocniri cu alte corpuri. Cartofii mici chiar daca ii ciocnesc pe cei mari, avand aceeasi viteza in cadere nu le pot devia traiectoria in schimb va fi deviata a lor si va fi deviata tot in jos pt ca spre fundul sacului sunt orientati toti vectorii viteza daeci vor ocupa mai repede fundul sacului decat cartofii mai mari.

De ce sare preful din covor cand il lovesti?

Problema ta difera de problema pusa de "moira".In cazul problemei tale intervine inertia prafului de a ramane pe loc si astfel datorita gravitatiei si a unui eventual curent de aer covorul este scuturat de praf.

In sacul cu cartofi care presupun ca este desfacut la gura...cartofii cei mici nu stau pe loc si cartofii mari se duc intr-o parte ca astfel cei mici sa cada spre fundul sacului.Eu cred ca putem sa asemuim problema data de "moira" cu cernerea intr-o sita cu ochiuri rotunde de 1 mm a unei anumite cantitati de nisip cu granulometrie 0-3 mm si deci evident particulele mai mari de 1 mm vor ramane sus pe sita iar cele mai mici sau egale cu 1 mm vor cadea prin ochiuri (consideram ca particulele sunt sferice).

De ce cade praful de pe un covor batut pe un strat de zapada si cum trebuie sa fie stratul de zapada pentru ca sa fie eficienta curatarea covorului de praf ?

cu cartofii, pana la urma.....toate la un loc: energia potentiala minima, inertia(@outlander, dar cred ca n-are de a face viteza cu care cad corpurile, ci mai degraba "incomodarile" de care spui).... mi se pare foarte sugestiv si exemplul cu sita dat de Ilie.... mi-am construit un scenariu satisfacator....

outlander a scris:

De ce sare preful din covor cand il lovesti?

...din cauza inertiei....nu?

moira_ a scris:

cu cartofii, pana la urma.....toate la un loc: energia potentiala minima, inertia(@outlander, dar cred ca n-are de a face viteza cu care cad corpurile, ci mai degraba "incomodarile" de care spui).... mi se pare foarte sugestiv si exemplul cu sita dat de Ilie.... mi-am construit un scenariu satisfacator....

...din cauza inertiei....nu?

Praful nefiind solidar cu covorul atunci cand covorul este batut praful are tendinta sa ramana pe locul unde era covorul inainte de a fi batut.La fel se intampla si in cazul in care fiind in picioare in tramvai la o franare sau o pornire brusca ai tendinta sa continui miscarea si te inclini in fata spre sensul de mers sau respectiv te inclini in spate avand tendinta sa ramai in repaus.