Poti regreta ca te-ai casatorit?

laurent-III-rd a scris:

Nuu, aia se completeaza reciproc privind nivelul.

Si aia au regrete ??

rotan a scris:

Si aia au regrete ??

Cred ca da, dar mai mici si de alta natura .

Ca s-a ingrasat nevasta, ca el a facut burta..

laurent-III-rd a scris:

Cred ca da, dar mai mici si de alta natura .

Ca s-a ingrasat nevasta, ca el a facut burta..

Da, ai dreptate.. 8) da' nu mi-a trecut prin cap !!

rotan a scris:

Da, ai dreptate.. 8) da' nu mi-a trecut prin cap !!

Nici nu stii cate faze din astea am auzit.

EL: - Daca stiam ca ajungi asa batoza si cu sanii flescaiti , nu te mai luam de nevasta !

EA: -Daca stiam ca te ingrasi ca porcul, si ca te uiti in oglinda sa ti-o vezi...

Si lista ramane deschisa ...;)

BlueSugar a scris:

Da,poti regreta ca te-ai casatorit.

Dar si mai tare vei regreta atunci cand,divortata fiind,vei constientiza ca nu ai facut tot posibilul pentru a-ti salva casnicia.

Am fost in prag de divort,dar amandoi am luptat,am cautat problema,am gasit-o si am rezolvat-o.Pe viitor poate vom regreta iar ca ne-am casatorit,dar cel putin nu vom regreta ca am divortat.

Doi fac mai mult ca unul.Impreuna treceti peste orice.

Nu sunt impotriva divortului atunci cand exista abuz fizic,cand exista nepotrivire de carcater,incompatibilitate;sunt impotriva divortului cand este din motive stupide si fara a cauta inainte sa gasim solutia de a ramane impreuna.

PS:Soare,va doresc concediu minunat si nu renunta la ce aveti.Te-am citit mereu,inclusiv jurnalul.

Nu ai motive de ingrijorare,eu nu cred ca tu regreti ca te-ai casatorit,regreti numai ca viata asta de cacao ne tine pe toti departe unii de altii.

Fiti fericiti,nu se stie niciodata ce se poate intampla.

Ai dreptate...si distanta asta este una din cauze... cateodata imi pare rau ca am aceste regrete...am observat ca pesimismul meu nu are urmari bune .... ne merg toate pe dos...sper ca perioada asta in care m-am simtit debusolata sa treaca ... vreau sa luptam la fel cum am luptat cativa ani buni ca sa fim impreuna...mai sunt cateva zile pana soseste acasa si vreau sa ma redresez putin. iti multumesc mult pentru urari. sigur va fi o vacanta minunata. si va multumesc mult tuturor.

Soarele,eu in locul tau as divorta,nu ai copii sau alte obligatii.Nu stii ce-ti rezerva viitorul.Despre "legatura materiala" nu are importanta,toate trec,toate se duc si viata cel mai repede.Eu m-as simti eliberata,as incepe o viata noua.

Cred ca fiecare ,orice cuplu,barbatii,femeile simt regrete la un moment dat in casnicie.Dar,motivele difera.Eu regret ca nu am un partener comunicativ,nu are acelasi grad de cultura,etc,dar astea sunt nimicuri.Regret cel mai mult ca este f posesiv si ca e f dur,agresiv.Asta e insuportabil.As divorta,dar avem un copil,nu se poate.Stiu ca o sa atrag ploaie de misto-uri ,dar nu-mi pasa.Ascult intr-una insulte,injuraturi(stam si cu parintii,tata e alcoolic) si am devenit imuna.Nu-mi mai dau nici lacrimile,sunt ca un bolovan care nu simte nimic,nu ma mai intereseaza nimic.Poate doar sa supravietuiesc si copilul.De dragoste nici nu poate fi vorba.Dragostea presupune empatie.Avem si momente bune,f bune,dar cele rele au stricat tot.

Asa ca divorteaza,n-ai copii,ia viata de la capat.Te invidiez.Uita-l,daca suferi,nu cred ca te iubeste,nu simte asta.

soarele a scris:

da ... poti regreta ca te-ai casatorit?

eu regret...nu regret ca am spus "da" in fata Domnului pentru ca inima nu ma minte...asta mi-am dorit...l-am iubit, il iubesc si il voi iubi intotdeauna...dar regret ca mi-am lasat inima sa joace cartea vietii... mi-a fost frica intotdeauna de o casatorie care peste ani sa ramana doar pentru a da bine la public...si el ma iubea...simteam ...insa atata timp cat nu puteam forma o familie...si nu ne puteam mobiliza...si nu puteam comunica...totul se ducea...hartia si juramantul in fata Domnului nu mai inseamnau nimic...pentru o viata in doi nu este suficienta iubirea...regret ca am crezut in noi doi...regret ca nu am stiut sa fac mai mult pentru noi doi...sau poate nu am avut suficienta putere sa lupt...regret ca nu mi-am vazut de viata mea amarata...regret ca am insistat sa visez frumos atunci cand trebuia sa vad realitatea...si regret ca am ascultat povestile lui de copil pentru copil...cu zane care fac minuni...regret ca nu am avut curajul sa schimb drumul atunci cand era momentul...acum este prea tarziu...am pierdut cei mai frumosi ani...am pierdut si speranta ca vor mai fi alti ani...mai multi si mai frumosi....as fi putut avea o viata frumoasa...pacat ca a mai ramas putin timp...

pare foarte trist ce se intampla din cele spuse. cred totusi ca "dracul nu e chiar asa negru" si ca ai tu darul de a povesti frumos. oricare ar fi fost el eu unul cred ca tot aici vei fi ajuns. toti ajungem in acelasi punct intr-o relatie cu mici diferente. cand dispare iubirea...iese la iveala adevaratul OM din om. numai atunci iti poti da seama daca se merita sa fi cu acea persoana, cand intervin problemele, copiii, boli (doamne fereste). numai cand ii vezi reactia, cand vezi cum lupta sa treceti prin, peste ele. pana atunci...dragostea e oarba...nu? parca asa se spune. se mai spune: casatoria ii reda vederea. problema e ca i-o reda, dar tarziu...cand nu mai ai nici varsta, nici dispozitia, nici posibilitatea necesare pt a o lua de la inceput. sunt cazuri mai putin triste cand oamenii reincap viatza...si sunt fericiti spun ei. asa sa fie? eu cred ca si fericirea atinge "apogeul" la o anumita varsta. dar cum totul e relativ...putem fi fericiti si la 80 de ani. ce inseamna fericirea la 80 de ani? sa iti vezi copiii, nepotii...si sa speri c a mai traiesti cativa ani pt a-ti vedea si stranepotii.

Mihaibonzai,problema e cu voi,barbatii din Romania ca nu VEDETI femeile,nu va intereseaza.Nu e vorba de situatii extreme,sau de relatia de prietenie si de sprijin,e vorba de fericirea partenerilor.Cand esti tanar si te grabesti,si n-ai aceleasi preocupari,asteptari de la viata,cand nu comunici intr-un limbaj intim"in doi",cand uiti sa glumesti,nu exista fericire.Soarele vorbea de fericirea ei pe termen lung,nu de copii,nepoti,stranepoti,nu trebuie sa-i judecam pe altii cum traiesc viata,poate e alegerea lor sa n-aiba copii,etc.

Scrii "cand dispare iubirea" de ce dispare? Alt cliseu "dragostea e oarba",nu e oarba,aia nu e dragoste,atunci cand te casatoresti trebuie sa te indragostesti si sa vezi"adevaratul OM" cum ii zici tu,nu cand e prea tarziu.dar ,la inceput ,toti idealizam si avem sperante, pe urma ramanem intr-o casnicie de convenienta,pt "nepoti,stranepoti",noi femeile,oricat de atractive incepem sa ne"trecem",la 30 nu mai ai aceleasi vise ,curaj ca la 20,voi deveniti mai blazati,mai plictisiti...

pacat ca raspunsul la intrebarea asta (poti regreta ca te-ai casatorit?) il afli doar dupa ce te-ai casatorit.

important e ca inainte de a face acest pas sa fii determinat si decis ca asta e ceea ce iti doresti si ca il cunosti indeajuns de bine pe cel de langa tine.

iar daca ai facut o decizie nepotrivita in ceea ce priveste casnicia cu persoana aleasa, e momentul sa se ia atitudine, ca in orice situatie aparent fara iesire intalnita in viata: fie se rezolva problema fie se divorteaza. Iar daca spune cineva ca suna simplu in teorie dar e diferit cand esti in situatie, as spune ca sunt situatii mult mai grele de suportat in viata, din care oamenii au iesit cu bine si ca totul depinde de cat e de puternic omul si ce caracter are, orice este posibil. Mobilizarea este necesara in schimb, pentru ca o singura viata avem de trait...

Cel mai rau este insa sa ramai pasiv.

Vedeti voi, fiecare le stie pe ale lui .... fiecare vede viata altfel...inainte de casatorie am stat 1 an si jumatate impreuna si ne cunosteam de 5 ani. a fost mult sau putin nu pot sa-mi dau seama. stiu ca am facut sacrificii mari ca sa fim impreuna. apoi si mai mari ca sa facem nunta, sa fim in randul lumii. daca nu ar fi existat dragoste nu am fi luptat atat. finalul a fost frumos. am primit binecuvantarea Domnului si cei dragi au fost alaturi de noi. problema a aparut in momentul in care a gasit job-ul acesta. dintr-o data s-a schimbat si a pus banii inaintea tuturor. cel putin asa am simtit eu. pur si simplu clasicul "te iubesc si mi-e dor de tine" nu mai inseamna nimic pentru mine. e ca un salut. am crezut ca programul va fi de partea noastra (3 luni acolo si 3 saptamani acasa), dar nu stiu... este prima perioada. in cateva zile soseste. a fost o perioada urata. nu pot discuta pe mess sau in 10 minute la telefon tot ce ma framanta. astept sa vina si sa discutam. poate si lui ii este greu ...imi pare rau ca trebuie sa spun, dar nu am simtit niciodata ca ii este greu.stiam ca din fire este o persoana care doreste libertate multa. am avut cateva discutii pe tema asta. prefera sa stea sa piarda noptile pe net sau la tv in loc sa iesim la o plimbare inainte de culcare. nu ii placea sa navigam impreuna pe net...sau sa privim un film la tv impreuna... cu timpul m-am obisnuit si il lasam sa-si faca tabieturile daca le pot numi asa... mi-am dat seama ca nu-l pot forta sa faca ceva ce nu are chef. si nici nu-mi place sa oblig o persoana sa faca ceva ce nu-i face placere. dupa o perioada a inceput sa se schimbe. probabil indiferenta pe care o afisam eu in exterior ca in interior eram foarte suparata, l-a facut sa se schimbe. apoi am avut o perioada extraordinara. era aproape cum imi doream sa decurga zilele intr-o familie. apoi a venit chestia cu plecatul...nu am avut puterea sa-l conving...am ajuns chiar pana la a-l ameninta cu divortul, dar nu am izbutit...parca nu ma mai vedea...singura explicatie era ca sunt niste bani care ne vor prinde bine...am inghitit-o...am plans, m-am consumat...am ajuns sa-mi para rau ca am facut pasul...sper ca dupa aceasta perioada sa vorbim deschis asa cum faceam inainte si sa gasim o solutie...sper sa nu renuntam la lupta ... as vrea sa uit aceasta perioada... a fost ... foarte greu... mai ales din cauza faptului ca a lipsit comunicarea...acolo unde este plecat este o problema cu netu' si cu telefonul...in fine, mai sunt cateva zile si sper sa rezolvam si sa trec peste aceste ganduri negre.